Zira, Kovu și sfinții Bisericii 

Sâmbăta dimineață în timp ce mamiluş trebăluia pe la bucătărie m-am distrat cu Maya vizionând The Lion King 2: Simba’s Pride (Regele Leu 2: Mândria lui Simba). Săptămâna trecută am aflat că există și această continuare. A fost produs chiar și The Lion King 3: Hakuna Matata, cunoscut ca The Lion King 1½. No. 3 însă o plictisește atât pe Maya cât și pe tatiluş.

Mândria lui Simba, ca și primul film este însă o capodoperă.

Regele Simba si Nala au o fiică Kiara. Ea îl cunoaște pe Kovu, fiul lui Scar cel rău, ce a murit și a cărui familie a fost exilată. Între cei doi se înfiripă o relație.

Zira, mama lui Kovu vede relația drept o perfectă oportunitate de a-l răzbuna pe Scar prin Kovu, aceasta putând prelua tronul. Kovu a fost crescut în spiritul acestei răzbunări. Să-l omoare pe Simba și să fie rege în locul său. Însă el o salvează pe Kiara mai apoi dintr-un foc, este invitat și acceptat în familia regelui și treptat inima sa se schimbă față de ei.

Iartă.

Iubește.

Kovu joacă apoi un rol important în unirea și pacea dintre cele două familii, care vor deveni într-un final UNA.
Partea deosebit de tristă a filmului o reprezintă însă Zira. Zira a fost rănită, a suferit și nu mai poate ierta. Pentru că nu poate ierta, inima i se umple de amărăciune. Amărăciunea se transformă în obsesie, dedicându-şi viața și toată energia acestei dorințe de răzbunare. Cu orice preț. Chiar și cu prețul vieții propriilor pui. Ura o orbește și o distruge pentru ca în final să aibă parte de același sfârșit ca și Scar.
Tot în weekend am participat la o întâlnire generală a membrilor unei biserici locale. Nu dau nume. 🙂 Astfel de întâlniri le avem încă pe pământ, nu pe norii cerului. Și pe pământ chiar și sfinții mai au păcate. Iar păcatul ne rănește pe noi înșine și pe alții.

Când ești rănit de păcatul altora poți ierta. Poți căuta reconcilierea și pacea. Ceea ce te îndreptă înspre propria fericire.

Sau poți să nu ierți. Poți să alegi să trăiești cu povara amărăciunii, a obsesiilor, a gândurilor de răzbunare. Ceea ce te îndreaptă categoric înspre propria distrugere.

Îndrăzneşte, fiică!

Isus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!” Matei 9:22

O problemă menstruală cronică. O asemenea problemă ar fi dificilă pentru orice femeie din orice vreme. Însă pentru o evreică situaţia sa era extrem de serioasă. Nici o parte din viaţa sa nu rămânea neafectată.

Sexual… ea nu putea să se atingă de soţul ei.

Maternal… ea nu putea să aibă copii.

Casnic… tot ce atingea era considerat necurat.

Spiritual… nu îi era îngăduit să intre în templu.

De doisprezece ani încercase tot ce era pe piaţă, îşi cheltuise toţi banii însă fără rezultat. Ba mai mult, situaţia ei devenea din ce în ce mai rea.

Însă Domnul Isus o vindecă, apoi o numeşte fiică. „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!” Este singură dată când Isus numeşte o femeie cu termenul fiică. Vindecată şi mângâiată totodată.

Tradiţia spune că ea nu a uitat vreodată ce a făcut Isus, aminteşte Max Lucado în He Still Moves Stones. Legenda specifică faptul că ea a stat cu Isus şi L-a urmat în timp ce-Şi purta crucea pe Golgota. Unii cred că este Veronica, femeia care a mers alături de el pe drumul crucii. Şi când sudoarea şi sângele Îi intrau în ochi, ea ştergea fruntea Mântuitorului. Ea în ceasul durerii sale, a primit ajutorul Lui. El, în ceasul suferinţei Sale, l-a primit pe al ei. Nu ştim dacă legenda este adevărată, însă ar putea fi. Şi nu ştiu dacă la fel s-a întâmplat cu tine, însă s-ar putea întâmpla cu siguranţă.