Un studiu interesant pe principiul „regulii de aur” a fost condus de Bernard Rimland, directorul Institutului pentru Cercetarea Comportamentului Copilului. Rimland a descoperit că „cei mai fericiţi oameni sunt cei care îi ajută pe ceilalţi.”
Fiecare persoană implicată în studiu a fost rugată să enumere zece indivizi foarte bine cunoscuţi de aceştia şi să-i definească cu „eticheta” de fericit sau nefericit. Ei trebuiau să treacă prin listă iarăşi şi să mai adauge o „etichetă”, altruist sau egoist, folosind următoarea definiţie pentru egoism: O tendinţă constantă în dedicarea timpului şi a resurselor cuiva pentru propriile interese şi propria bunăstare- o neplăcere în a dedica propria persoană pentru interesul celorlalţi.
În clasificarea rezultatelor, Rimland a descoperit că toţi oamenii definiţi ca fiind fericiţi au fost de asemenea descrişi ca fiind şi altruişti. El a scris că cei „ale căror activităţi sunt devotate propriei fericiri şi bunăstări…sunt cel mai probabil, nefericiţi, spre deosebire de cei ale căror eforturi sunt dedicate în a-i face pe alţii fericiţi. În concluzie Rimland a afirmat:”Fă altora ce ai vrea să ţi se facă ţie.” (Bernard Rimland, ‘The Altrruism Paradox,’ Psychological Reports , 51 (1982) : 521, 522.)
Binenţeles, niciodată nu vom putea face acest lucru. Stiaţi asta nu-i aşa?! Nu avem cum să facem acest lucru pentru că noi, în esenţă, in natura noastră, suntem foarte egoişti. Poate de asta nu întâlnim prea mulţi oameni fericiţi, fericiţi cu adevărat.
Un exemplu tipic: Căsnicia! Chiar vorbeam cu Laura ieri… Viaţa de cuplu descoperă toate păcatele astea…egoismul, mândria etc., fiind un cadru propice pentru ca Dumnezeu să lucreze în noi sfinţenia Sa, caracterul Său. Despre asta vorbeste şi Gary Thomas în cartea sa, Căsătorie sfântă.
Dar dacă scopul primar al lui Dumnezeu pentru căsatoria ta nu este acela de a te face fericit… ci sfânt? Şi dacă relaţia maritală nu gravitează atât de mult în jurul tău şi a partenerului tău, cât în jurul lui Dumnezeu?
C.S. Lewis are aceeasi abordare. Fericirea nu începe cu ceea ce pot face eu, cu efortul meu, cu sacrificiul meu, oricât de bine intenţionat ar fi. Şi nici cu ceea ce face aproapele meu pentru mine, în folosul meu. Fericirea gravitează în jurul lui Dumnezeu. „Nu pot împlini ce spun”, afirma Lewis, „decât atunci când îl iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi: şi nu pot învăţa să-l iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi decât după ce am învăţat să-L iubesc pe Dumnezeu; şi nu pot învăţa să-L iubesc pe Dumnezeu decât dacă învăţ să ascult de El.”
Everything starts with God!
