Un print poate sa fie batjocura intregii Europe

     …si numai el insusi sa nu stie asta. Nu ma uimeste. Rostirea adevarului este utila aceluia caruia ii este relatat, dar dezavantajoasa pentru cel care il rosteste, deoarece il face sa devina antipatic. Iata ce se intampla, cei care traiesc in preajma printilor isi iubesc mai mult propriile interese decat interesele printului pe care il slujesc; si astfel au grija sa nu-i asigure printului o posibilitate sa le faca un rau.

     Si astfel viata omului nu este altceva decat o perpetua iluzie; oamenii se inseala si se flateaza unii pe altii. Nimeni nu vorbeste despre tine in prezenta ta, asa cum vorbeste in absenta ta. Societatea umana este intemeiata pe inselarea reciproca; putine prietenii ar rezista daca fiecare ar sti ce a spus prietenul sau despre el in absenta lui, cu toate ca pe urma i-a vorbit cu sinceritate si fara patima.
     Omul este, prin urmare, doar deghizare, falsitate si ipocrizie, atat in fata lui insusi, cat si in fata celorlalti. Nu vrea ca cineva sa-i spuna adevarul; evita sa-i spuna adevarul cuiva si toate aceste inclinatii, atat de departate de dreptate si ratiune, au o radacina naturala in inima lui.

Blaise Pascal, Cugetari, Antet, p.51,52

F.

 

FAIMAØ

 Prefer ca oamenii sa se intrebe de ce nu mi s-a ridicat inca oØ statuie,
 decat sa se intrebe de ce mi s-a ridicat una!
Ø

 Copilul din oraselul adormit de provincie, ajuns acum celebru in mareaØ metropola, s-a decis sa revina in locurile natale ca sa mai vada cine mai traieste si ce au ajuns prietenii sai de altadata. Pe jumatate asteptand un fel de primire triumfala, cu famfara si cu un discurs tinut de primar, omul nostru ajunse la tinta intr-o amiaza adormita. De la fereastra vagonului vazu strazile goale, piata centrala pustie si casele cu usile date la perete. Cu diplomatul in mana, sari jos din tren si a porni agale spre batranul hamal, incovoiat acum de spate si troienit sub pletele albe. Cand ajunse langa el, calatorul il privi in ochi, asteptand un semn de recunoastere si de mirare. Mirarea veni repede, dar nu asa cum se asteptase el. Privind cumva pe langa el, spre soare, si stergandu-si fruntea imbrobonata, hamalul ii zise: “Buna, Iacove. Pleci undeva?”

 La duazeci de ani nu ne pasa ce crede lumea de noi,Ø
 la treizeci suntem
Ø terorizati de ceea ce gandesc altii despre noi, Citește în continuare „F.”