Etichetă: durere

Nu tati! Nu tati! Nu tati!

"Ferestre" CRESTINE

Profesorul Bruce Waltke descrie modul în care creștinul ar trebui să răspundă la durere.

„Am salvat cândva o pasăre din ghearele pisicii noastre. Deși aripa îi era ruptă, pasărea înspăimântată se lupta să scape din mâinile mele iubitoare.

Compară acest episod cu recenta vizită a fiicei mele la medic. Gâtul ei inflamat însemna că o injecție era necesară.

Speriată, striga: ‘Nu tati! Nu tati! Nu tati!’ Dar în tot timpul era lipită de mine, în jurul gâtului meu.

Durerea ar trebui să ne facă să fim precum un copil bolnav și nu precum o păsăre rănită.“

Reclame

Unii poartă cu ei dureri și răni deschise

FRANTURI

Ciudate ființe suntem. Covârşitor este felul în care amintirile dureroase și neplăcute ies la suprafață în cele mai neașteptate momente.
Aveam tot timpul să ajung la ora stabilită Vineri, la aeroport. Am întarziat însă. Trenul oprise în Leighton Buzzard. În Bletchley trebuia apoi să cobor. Și a luat-o din loc apoi doar după o oră și jumătate.
Inițial controlorul a anunțat că liniile sunt închise și că își cere scuze de întârziere. Apoi că a avut loc un accident în Bletchley. Când a trecut pe lânga noi, un domn de lânga mine, serios, la costum, întreabă, “A jumper mate?”(Un sinucigaș prietene?). Controlorul a trecut însa fără să-i răspundă.
Când am început să ne mișcăm în sfârșit, a fost anunțat prin stație că da, o persoană și-a pierdut viața. Să avem grijă să nu lăsăm copiii să privească în partea stângă, imaginile fiind tulburătoare. Iritarea din pricina așteptării s-a transformat în tristețe. Atât în cazul meu cât și al domnului de lângă.
Singurele imagini tulburătoare pe care le-am vazut în Bletchley au fost fețele echipajului de intervenție de pe peron și linia 1. Priveau deznădăjduiți în jos și înspre trenul ce se deplasa încet.
Când m-am întors înspre domnul ce nu a fost curios să privescă ce se întâmplă, spre surprinderea mea, acesta tremura și plângea precum un copilaș.
Unii poartă cu ei dureri și răni deschise deși par, la prima vedere, destul de grei în umanitatea lor. Pentru cei ce se încredințează în mâna Domnului, oricât de mari și diferite sunt aceste răni există însă speranță. Dumnezeul lor le este mângâiere și vindecare.
El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile. Ps. 147:3

 

Durerea este bună…

PASTORALE...

Ron Walters scrie un articolaş pe un subiect inepuizabil: suferinţa. Focusează problematica în cadrul pastoral, cu precădere suferinţa din viaţa păstorului. Subliniez fără pretenţia originalităţii şi de dragul cititorilor de limbă română unele aspecte punctate de acesta.

Argument: Ar putea fi cea mai crudă boală a copilăriei din toate. Un adevărat ucigaş de copii. Disautonomia familială (tulburare a sistemului nervos autonom) atacă unul din 400.000 de copii şi asta în cel mai sinistru mod. Acesta scurt-circuitează sistemul nervos autonom în aşa fel încât victimele sale nu simt nici o durere. La suprafaţă ar părea benefic. Fără disconfort? Fără durere? Fără plâns? Grozav. Însă tocmai acest aspect demonstrează subtilitatea acestui criminal fără inimă.

Pentru că un copil bolnav nu simte durerea, nu poţi cunoaşte dacă un os este rupt, dacă o ureche este infectată, dacă un dinte este cariat. Ochii devin uscaţi şi lipsiţi de sensibilitate. Arsurile nu se simt. Tăieturile nu sunt remarcate. Pentru cei care ajung la adolescenţă, 95% au deviere de coloană vertebrală, pneumonie, depresie şi Citește în continuare „Durerea este bună…” →

Ce-ar fi dacă lucrurile doar s-ar înrăutăți? De Max Lucado

Fără categorie

08.16.09.worseChristos ne-a spus că se va întâmpla. El prezice crize spirituale, frământare ecologică și persecuție globală. Totuși, în mijlocul tuturor lucrurilor, El susține faptul că bravura este încă o opțiune.(Mat. 24:4-14)

Lucrurile o să devina rele, foarte rele, înainte ca să fie mai bine. Și, când condițiile se înrăutățesc, „vedeți să nu va înspăimântați”(Mat 24:6). Isus a folosit un cuvânt tare, înspăimântare, pe care nu l-a folosit cu altă ocazie. Înseamnă „a jeli, a urla”, de parcă Isus Și-ar fi mângâiat ucenicii, „Nu vă temeți când lucruri rele se întâmplă”.

„Vedeți să”. Șefii și învățătorii sunt cunoscuți pentru fraza asta. „Vezi să completezi rapoartele alea”. Sau, „Ai de făcut eseul pentru mâine. Vezi să-ți termini munca”. Cuvintele cer o atenție în plus, o concentrare specială, extra hotărâre. Nu asta cere și Christos de la noi? În această zi periculoasă, pe acest glob fragil Faberge’, colapsuri financiare la știri și teroriști liberi, avem toate motivele să ne retragem în buncărele groazei și a vaietelor.

Însă Christos ne spune, „Vedeți să nu va înspăimântați”

„Păstrează-ți calmul și nu intra în panică”(MSG)

„Vedeți să nu vă tulburați”(NKJV)

Și ține minte: […]Mai mult pe Max Lucado Romania.

După un an, creștinii din Orissa se roagă pentru pace.

MAPAMOND crestin

OrissaCompass Direct News raportează faptul că după un an de la cel mai mare atac asupra creștinilor din India, bisericile din țară se roagă și postesc pentru pace. Luni s-a ținut o

întâlnire interdenominațională în New Delhi pentru a marca „Ziua Națională Kandhamal”. Creștinii consideră că s-ar putea să treacă mult timp până pacea și împăcarea vor fi o realitate în Kandhamal, locul unde violența a durat săptămâni întregi în 2008. Atunci peste 100 de persoane au fost ucise, peste 4500 de case și 250 de biserici au fost arse, precum și 13 instituții educaționale.

Isus a atins pe cei respinsi. de Max Lucado

Fără categorie

Isus a atins pe cei respinsi Cand S-a coborat Isus de pe munte, multe noroade au mers dupa El. Si un lepros s-a apropriat de El, I s-a inchinat, si I-a zis: „Doamne, daca vrei, poti sa ma curatesti. Isus a intins mana, S-a atins de el, si a zis: „Da, vreau, fii curatit!”Indata a fost curatita lepra lui.” Matei 8:1-3

Sunt uimit…de omul care a simţit atingerea plină de compasiune a lui Isus. El apare o singură dată, are o singură dorinţă, şi primeşte o singură atingere. Dar acea atingere i-a schimbat viaţa pentru totdeauna…

Sunt uimit de acest om deoarece în perioada Noului Testament lepra era cea mai groaznică boală. Aceasta făcea ca trupul să fie plin de răni şi într-o continuă degradare. Degetele se curbau şi se făceau ca nişte cioturi. Pielea plină de bube mirosea. Anumite tipuri de lepră paralizau nervii încheieturilor ducând la căderea degetelor de la mâini şi picioare, chiar a labei piciorului sau a mâinii. Lepra era un fel de moarte treptată.

Consecinţele sociale erau la fel de dure ca şi cele fizice. Fiind considerată o boală contagioasă, leprosul era pus în carantină, exilat într-o colonie de leproşi.

În Scriptură leprosul este simbolul unui paria al societăţii: infectat de o boală pe care el nu dorit-o, respins de cei pe care-i cunoaşte, evitat de persoanele pe care nu le ştie, condamnat la un viitor pe care nu-l poate duce.[…] Mai mult pe Max Lucado Romania.

D

A to Z

 

DIPLOMAØ

 NU diplomele dau valoare oamenilor, ci oamenii dau valoare diplomelor.Ø

 Nimeni n-a fost rasplatit pentru ceea ce a primit,Ø
 ci pentru ceea ce aØ dat altora.

 DISCIPLINAØ

 Invatati sa spuneti: “Nu!” Va va folosi mai mult decat limba latina.Ø
– Charles H. Sporgeon

 Cel ce se apuca de prea multe, va duce foarte putine lucruri pana laØ capat.

 Ridicandu-se sa vorbeasca dupa o foarte magulitoare introducere, vorbitorulØ tinu sa spuna tuturor ca si-a primit educatia morala stand in fundulet pe genunchii mamei si primind la fundulet pe genunchii lui tata.

 DISCURSURIØ

 Dupa discursul vorbitorului, o femeie s-a apropiat de el si l-aØ felicitat:
 “Ai fost mult mai bun decat cel de anul trecut. Acela a vorbit oØ ora intreaga fara sa spuna nimica”. “Multumesc, multumesc”, a raspuns vorbitorul. “Dumneata ai facut acelasi lucru, dar in numai 15 minute”, a continuat transant ascultatoarea. Citește în continuare „D” →