Ciudate ființe suntem. Covârşitor este felul în care amintirile dureroase și neplăcute ies la suprafață în cele mai neașteptate momente.
Aveam tot timpul să ajung la ora stabilită Vineri, la aeroport. Am întarziat însă. Trenul oprise în Leighton Buzzard. În Bletchley trebuia apoi să cobor. Și a luat-o din loc apoi doar după o oră și jumătate.
Inițial controlorul a anunțat că liniile sunt închise și că își cere scuze de întârziere. Apoi că a avut loc un accident în Bletchley. Când a trecut pe lânga noi, un domn de lânga mine, serios, la costum, întreabă, “A jumper mate?”(Un sinucigaș prietene?). Controlorul a trecut însa fără să-i răspundă.
Când am început să ne mișcăm în sfârșit, a fost anunțat prin stație că da, o persoană și-a pierdut viața. Să avem grijă să nu lăsăm copiii să privească în partea stângă, imaginile fiind tulburătoare. Iritarea din pricina așteptării s-a transformat în tristețe. Atât în cazul meu cât și al domnului de lângă.
Singurele imagini tulburătoare pe care le-am vazut în Bletchley au fost fețele echipajului de intervenție de pe peron și linia 1. Priveau deznădăjduiți în jos și înspre trenul ce se deplasa încet.
Când m-am întors înspre domnul ce nu a fost curios să privescă ce se întâmplă, spre surprinderea mea, acesta tremura și plângea precum un copilaș.
Unii poartă cu ei dureri și răni deschise deși par, la prima vedere, destul de grei în umanitatea lor. Pentru cei ce se încredințează în mâna Domnului, oricât de mari și diferite sunt aceste răni există însă speranță. Dumnezeul lor le este mângâiere și vindecare.
El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile. Ps. 147:3