Posts Tagged ‘david’

Mirarea e acea calitate a minţii care se bucură de fiorul emoţiei, deşi nu renunţă niciodată la raţiune. Este acea abordare a realităţii ce nu are nevoie mereu de momente de exaltare pentru a se menţine pe linia de plutire, dar nici nu este făcută vulnerabilă de căderile în lupta vieţii.

Ea vede extraordinarul în ordinar şi găseşte în extraordinar confirmarea a ceea ce deja ştie. Mirarea îmbraţisează sufletul (spiritual) dar este resimţită şi în trup (materialul). Mirarea interpretează viaţa prin ochii eternităţii în timp ce se bucură de clipă, însă nu lasă niciodată ca imaginea de moment să epuizeze eternul. Mirarea dă farmec şi ştie unde şi când să găsească acel farmec. Mirarea ştie cum să citească umbrele, deoarece cunoaşte natura luminii. Mirarea ştie că deşi nu te poţi uita ţintă la lumină, nu poţi să vezi nimic fără ea. Ea nu se sfârşeşte odată cu copilăria, dar îşi găseşte tâlcul acolo. E ca o plimbare printr-o pădure, trecând peste obstacolele şi ocolisurile obişnuite, în timp ce simţul orientării îţi spune: „Iată calea, mergi pe ea”(cf. Isaia 30:21). Aşadar nu este deloc surprinzator că din cele şaptezeci de apariţii ale cuvântului miracol (minune) în Vechiul Testament, aproape jumătate din ele sunt folosite de David, dulcele cântăreţ al lui Israel. Miracolul şi cântecul merg mână în mână. Mirarea nu se poate abţine să nu izbucnească în cântec. Până şi natura recunoaşte acest lucru.

Ravi Zacharias, Redescoperind mirarea, Ed. Cartea Creştină, p. 34, 35.

Mame din Biblie. Top zece10. Samson! Ia mâna de pe leul ăla. Nu știi pe unde a umblat! (Jud. 14:5-8)

9. David! Ti-am zis să nu te joci în casă cu praștia aia. Du-te și exersează la harpă. Aruncăm bani buni pe lecțiile tale.

8. Avraam! Nu te mai plimba prin pustie și vino acasă pentru cină.

7. Șadrac, Meșac și Abed-Nego! Lăsați-vă hainele afară! Mirosiți a cuptor murdar.

6. Cain! Dă-te jos de pe fratele tău! O să-l omori întro zi!

5. Noe! Nu, nu poți să le păstrezi! Ți-am mai zis,… Nu mai adu acasă tot felul de animale părăsite!

4. Ghedeon! (mai mult…)

familia impreuna Familia este foarte importanta pentru mine. Am motivele mele…

Parintii mei s-au despartit cand aveam numai doi anisori. Au luat-o pe drumuri separate. Mama a trait un calvar cu Jan in casa. Niciodata nu am putut sa-i spun „tata”. Nu am avut frati. Am aflat apoi ca am de fapt un frate, Alin, din partea tatalui, mai mic cu vre-o doi trei ani ca mine. Pe la paisprezece ani am plecat de acasa vrand sa fac ceva cu viata mea. Pentru mai bine de doi ani am facut sport, kaiac-canoe. Singur, departe de casa, m-am maturizat cam fortat.  Cand m-am intors maica-mea a plecat sa lucreze in Italia, apoi in Anglia. Este stabilita acolo de vre-o cinci ani. Am vazut-o de vre-o doua, trei ori in cinci ani. Si tot de atatia locuiesc singur. Desi am avut-o pe ea si ea m-a avut pe mine (nu intru in detalii), ce am avut noi, nu se incadreaza in modelul traditional al familiei, asa cum o percep eu. Sunt intristat, pentru ca si ea isi dorea altceva, ceva mai mult, ceva de care nu a avut parte.

Poate ca de asta (mai mult…)

David Lodge. – Terapia.

Posted: 02/10/2008 in Fără categorie
Etichete:, , , ,

Polirom, 2003,ed. a II-a.

Terapie. Tratarea tulburarilor sau a maladiilor fizice, mintale sau sociale. Collins English Dictionary

“Stii ceva, Soren? N-ai patit nimic, atata doar ca ai obiceiul asta prostesc de-a sta garbovit. Indreapta-te de sale, ridica-te si-o sa vezi ca s-a zis cu boala ta” Christian Lund, unchiul lui Soren Kirkegaard

“Scrisul este o forma de terapie.” Graham Greene


Care-i diferenta dintre un psihiatru si un terapeut prin comportament cognitive? Pai, din cate am inteles, pshiatrul incearca sa descopere cauza ascunsa a nevrozei pacientului, pe cand terapeutul prin comportament cognitive trateaza simptomele care te fac nefericit. p. 24

Cica in fiecare grasan se afla cate-un slabanog care se lupta sa iasa la lumina, iar eu unulii aud strigatele inabusite ori de cate ori ma uit in oglinda. p. 28

Insa in adancul inimii, Jake cred in continuare in mottoul lui Ollie: “Arta pentru arta, dar, bani, pentru DUmnezeu”. p. 101

Nu m-am considerat niciodata o persoana religioasa. Intr-un fel, cred in Dumnezeu. Cred, altfel spun, ca exista Cineva(mai degraba decat Ceva) dincolo de orizontul intelegerii noastre care explica- sau ne-ar explica, daca am fi in stare sa-l intrebam- care-I rostul nostru pe lume si toate cele. Si am un soi de convingere ca traim si dupa moarte, ca sa aflam raspunsul la intrebarile acelea, pur si simplu fiindca e de netolerat sa credem ca n-o sa o facem niciodata, ca in clipa mortii constiinta o sa ne dispara ca un bec pe care-l stingi din comutator. (mai mult…)