Lucian Balanescu – INIMA DE BOIER | Povesti, Pilde, Ilustratii 2019

O poveste adevărată despre un păstor din Nordul Londrei

În Croydon duminică, Revd. Bill McIlroy ne-a relatat o poveste extraordinară. Sper să ai răbdarea să o citești. Rar se întâmplă să aplauzi după o ilustrație însă cei ce am fost acolo nu ne-am putut reține mirarea.

Luca 6:38 Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.

O poveste din secolul trecut cu un pastor din Nordul Londrei. Omul s-a căsătorit, mai apoi a fost chemat de o biserică ca pastor. Biserica avea și casă pastorală și s-au mutat acolo. În timp ce slujeau, o femeie a început să frecventeze serviciile bisericii. Era în nevoie, cu multe probleme. Lua droguri, încercase de nenumărate ori săși ia viața. Pastorul a încercat de nenumarate ori să o ajute însă fără nici un rezultat. Mereu avea gânduri sinucigașe. Într-o zi a văzut-o sprijinindu-se de gardul bisericii. În ziua aia a luat-o în casa sa. A fost bolnavă 6 săptămâni și nici nu mânca. A chemat doctorul, a chemat un psiho-terapeut creștin. S-au rugat pentru ea, i-au fost alături și în final a ajuns să locuiască cu ei. A considerat-o ca pe fiica lor. Mai apoi pastorul a avut un băiețel și o fetiță însă au locuit împreună. A ajuns să stea la ei 11 ani.

După 11 ani au încurajat-o și i-au spus că este vremea ca ea să se încreadă în Dumnezeu și să încerce să fie pe picioarele ei. A găsit un apartament și a locuit acolo pentru mulți ani.

După mulți ani, pastorul urma să se retragă din pastorală, să se pensioneze, așa că au început să fie îngrijorați de locul unde vor locui. Ar fi vrut să ia o casă în rate așa că au mers la o societate de unde puteau lua împrumut însă au fost respinși. Nu se calificau. Aveau peste 60 de ani și nu-și permiteau să plătească ratele la o casă. Îngrijorarea i-a cuprins și mai mult.

Citește în continuare „O poveste adevărată despre un păstor din Nordul Londrei”

Zeciuiala din zeciuiala.

      De trei ani suntem colegi. Si-a tocit impreuna cu noi coatele pe bancile seminarului, aici, in Bucuresti, ba chiar si  rabdarea la curatat de cartofi, si de curand, a pasit cu entuziasm in spatiul virtual. Se numeste Dan Utina, e un mester in ale chitarii clasice si ma bucur ca colaboram spre gloria si slava Lui. Dane, iti urez un bun venit!  Dumnezeu sa te binecuvanteze!  

DarnicieAdaug ultimul mesaj postat de acesta, Zeciuiala din zeciuiala.

     ” Dupa aceea, Domnul i-a vorbit lui Moise: Sa le spui levitilor: Cand primiti zeciuiala de la israeliti,  pe care v-am dat-o de la ei ca parte a voastra, sa aduceti din ea o jertfa prin ridicare pentru Domnul, o zeciuiala din zeciuiala. ” 

      Printre instructiunile date de Dumnezeu catre leviti in  Numeri 18 se precizeaza si faptul ca acestia trebuiau ca din zeciuiala primita sa aduca la randul lor a zecea parte Domnului. Primind zeciuiala de la popor, levitii erau obligati sa respecte si ei aceeasi lege, dand a zecea parte din zeciuiala  primita preotilor, ca dar pentru Domnul.

Dincolo de a intra in detaliile legilor iudaice si de a stabili o regula pentru darnicia crestina, cred ca pasajul de fata ofera o lege de a-ti trai viata crestina si viata in general: sa fii constient de faptul ca ceea ce esti si ce ai nu iti apartine tie in primul rand, ci toate le avem de la Dumnezeu.  Poate fara sa vrem cu adevarat, de multe ori actionam si traim ca si cand lucrurile pe care le avem, pozitia de care ne bucuram ( insasi viata noastra ) se datoreaza inteligentei, abilitatilor si felului in care stim sa ne descurcam. Pavel ne atrage atentia: ” Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit ? ” ( 1 Cor. 4:7 ). Nu-i asa ca ne regasim stilul de viata in aceste versete? Cum administram lucrurile pe care le avem ?  Atunci cand dam Domnului din ce avem, sa fim constienti de faptul ca dam din ceea ce ne-a oferit El. Asa vom putea da cu inima larga, fara prea multe pareri de rau, ne vom putea dezlipi de robia lucrurilor trecatoare, vom fi in stare sa oferim o mana de ajutor celor in nevoi, vom stii sa dam la saraci mai mult decat maruntisul de prin buzunar, vom ajunge la concluzia ca pamantul cu tot ce este pe el este al Domnului.

     M-am gandit la mine si mi-am dat seama ca nu privesc ca o zeciuiala ceea ce sunt si ceea ce posed. Da! Totul este o ceea ce altcineva mi-a dat, pentru a da la cineva ce n-are. Daca privesc lucrurile ca pe ceva ce-mi este oferit prin har, atunci voi putea continua aceasta lege: sa dau zeciuiala din zeciuiala.