Mântuirea mea este despre El. de Max Lucado

Mantuirea mea este despre El

Cine s-ar uita la crucea lui Christos şi ar spune, “Treabă bună, Isus. Îmi pare rău că nu ai terminat-o, însă o sa iau eu frâiele.“?

Îndrăznim să punem la îndoiala încoronarea lucrării lui Dumnezeu? Îndrăznim să gândim că cerul are nevoie de ajutorul nostru pentru a ne mântui? Legalismul îl micşorează pe Dumnezeu şi în procesul acesta, încurcă lucrurile cu noi.

Pentru oricine doreşte să câştige cerul, Pavel întreabă, “cum va întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?… Unde este, deci, fericirea voastră?”(Galateni 4:9, 15).

Legalismul este lipsit de fericire pentru că legalismul este fără sfârşit. Întotdeauna este un alt curs de frecventat, persoană de învăţat, gură de hrănit. Deţinuţii încarceraţi în mântuire-proprie găsesc de lucru dar niciodată fericire. Cum ar putea? Ei nu ştiu niciodată când se termină. Legalismului i se scurge fericirea.

Harul, pe de altă parte, oferă pace. Creştinul se încrede într-o lucrare încheiată.

Harul oferă odihnă. Legalismul niciodata nu o face. Atunci de ce îl îmbrăţisăm? „Cine se încrede în inima lui este un nebun”(Proverbe 28:26). De ce ne încredem în noi înşine? De ce adăugăm la lucrarea încheiată a lui Dumnezeu?

Adevărul este că nu o facem. Dacă credem că o facem, am pierdut mesajul.[…]Mai mult pe Max Lucado Romania.

Cel mai frumos dar de Craciun.

Într-o seara de ajun, un adolescent dintr-o familie de fermieri, era foarte suparat pentru ca nu gasise nici un cadou pentru tatal sau. Desi cautase peste tot, n-a gasit nimic prin care sa-si poata exprima dragostea asa cum ar fi dorit.

În timp ce se framânta  ca sa gaseasca un dar pentru tatal sau, i-a venit însa o ideie: „ce-ar fi daca în ziua de Craciun  s-ar trezi mult mai devereme decât tatal sau si-ar face curatenie în grajduri, ar hrani si-ar mulge vacile, fara ca tatal sau sa stie?”

Pregatit pentru aceasta surpriza, la ora patru dimineata el era deja îmbracat, si în mai putin de o ora, toate lucrurile la ferma erau deja aranjate. Dupa ce a terminat totul, copilul s-a culcat din nou, ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Când tatal sau a venit dimineata ca sa-l trezeasca, el s-a prefacut ca doarme, întorcându-se pe partea cealalta. Fiindu-i mila de copil, tatal l-a lasat sa doarma, si-a plecat spre grajd hotarât ca în acesta zi de sarbatoare să  împlineasca toate treburile singur!

Când tatal a plecat spre grajduri, inima copilului a început însa sa bata foarte tare, pentru ca se gândea cum are sa reactioneze tata.  În numai câteva minute însa, tatal s-a reintors în casa si a venit direct în camera copilu sa. Era asa de coplesit de emotie încât nici nu mai putea sa vorbeasca.

În acele momente, tatal si-a luat copilul în brate, l-a sarutat si i-a repetat mereu si mereu: „Acesta-i cel mai frumos dar de Craciun !” „Acesta-i cel mai frumos dar de Craciun!”

Dragostea este cel mai frumos dar, pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l oferim la sarbatori, pentru ca indiferent de modul în care va fi exprimata, aceasta va pregati atmosfera pentru „Cel mai frumos Craciun!”