Dan Puric about Romania

I’ve read Dan Puric these days, an artist and a strong public voice in Romania. I like the way he describes Romania, polluted today by communism, transition and integration. He offers many interesting images that challenges you intellectually, moves you emotionally, wanting to lead you towards a traditional mixed orthodox faith.

In Who are we, he gave the following interesting pictures:

Imagine this country as a baby’s cheek, with a tear that flows continuously, and you will realize the history of the Romanian people. The contemporary expression of this state is perfectly found preserved in her dimension, when people today ask you if you know which is the last question of the Romanian people. „What,” you say… And you get the answer: „If there is life before death.”

He also said…

We have peaks, flowers that grow tall, but we don’t have a garden and we don’t have a gardener. We killed the gardener, cut the water and stole the hose…

For those who don’t know the situation of Romania, these pictures are quite real.

Și torționarul poate fi iertat

     În trafic, în drum spre job, obișnuiesc să ascult predici. De câteva zile îl ascult pe Teofil Cotrău, un om deosebit pe care am avut plăcerea să-l cunosc în practica de Crăciun, acum câțiva ani, în Alba. Se ruga la începutul unui mesaj ca biserica să înțeleagă lungimea, lățimea, înălțimea și adâncimea dragostei lui Dumnezeu, accentuând și făcând o mică pauză după fiecare cuvânt, în așa fel încât mi-au rămas întipărite în inimă.

     Au ieșit însă la iveală, devenind vii în timp ce îl citeam într-o pauză pe Dan Puric. Inserează prestatorul de servicii cultural-artistice (așa se definește) următorul exemplu în discursul său despre neam și ciuma comunismului.

     „Arta eliberează omul din fiară, nu fiara din om”, spunea părintele Dumitru Stăniloae. Comunismul a făcut invers; ba, chiar mai mult: a mers dincolo de limitele naturii, căci fiara nu ucide de dragul de a ucide. „Eu nu pot să mă duc la Biserică”, spunea, firesc, un fost torționar, devenit între timp un simplu pensionar pașnic. „Nu mă duc pentru că pe mine nu mă poate ierta Dumnezeu! N-are cum să mă ierte! Eu omoram zilnic opt sau Citește în continuare „Și torționarul poate fi iertat”