Mai vorbeste Dumnezeu astazi ?!?

     Mai vorbeste Dumnezeu astazi?!? Intrebarea aceasta este pe buzele multora. Iata ce spune John Piper… 

   Vocea Domnului  „Sa va spun despre cea mai minunata experienta pe care am avut-o intr-o zi de luni,  dimineata in 19 marie 2007, putin dupa ora 6. Dumnezeu chiar mi-a vorbit. Nu am nici o indoiala ca nu a fost Dumnezeu. Am auzit cuvintele Sale asa cum memoria unei conversatii trece prin mintea noastra. Cuvintele erau in engleza, dar erau pline de autoritate. Stiu, fara urma de indoiala ca Dumnezeu inca vorbeste azi.

    Nu am putut dormi din diferite motive. Eram la casa Shalom in Minnesota intr-o tabara. Era cam cinci si jumatate dimineata. Stateam in pat gandindu-ma daca sa ma ridic sau sa mai atipesc putin. In mila Lui, Dumnezeu m-a ridicat. Era aproape intuneric, dar am reusit sa-mi gasesc hainele, m-am imbracat, mi-am luat geanta, si am iesit din camera fara sa o trezesc pe sotia mea. In camera principala era liniste . Nimeni se pare ca nu se trezise. Asa ca m-am asezat pe o canapea, intr-un colt, sa ma rog.

    In timp ce ma rugam, dintr-o data s-a intamplat. Dumnezeu mi-a spus: Vino si vezi ce am facut! Erau cuvintele lui Dumnezeu, chiar cuvintele lui Dumnezeu. In acel moment, in secolul XXI , 2007, Dumnezeu vorbea cu mine cu o autoritate absoluta. Era atata dulceata. Timpul nu mai conta. Dumnezeu era aproape. Eram sub privirea Sa. Avea sa-mi spuna ceva. Cand Dumnezeu se aproprie, nu te mai grabesti. Timpul incetineste.

    Ma intrebam ce vroia sa spuna prin vino si vezi. Ma va duce undeva, asa cum l-a dus pe Pavel in ceruri sa vada lucruri despre care nu poti sa vorbesti. Aceast vino si vezi insemna ca o sa am o viziune a unui lucru maret al lui Dumnezeu pe care nimeni nu l-a vazut. Nu stiu cat timp a trecut intre cuvintele initiale vino si vezi ce am facut, si urmatoarele cuvinte. Nu mai conta. Eram infasurat in dragostea convorbirii personale. Dumnezeul Universului vorbea cu mine.

    Atunci mi-a spus…mai clar nu se putea, asa de clar ca orice cuvant care imi trece prin minte. Citește în continuare „Mai vorbeste Dumnezeu astazi ?!?”

Cuvântul si calea spre libertate.

tacerea-cuvantului
Claude-Jean Bertrand își încheie capitolul “Funcţiile mass-media. Regimuri, actori şi roluri” cu termenul folosit de Ithiel de Sola Pool pentru mijloacele de comunicare în masă, și anume „tehnologiile libertăţii” pentru a sublinia tocmai faptul că aceste tehnologii sunt în serviciul drepturilor omului. Bertrand arată faptul că mass-media a avut o reală contribuție în prăbuşirea regimurilor fasciste şi comuniste. „Regimurile fanatice se tem de mass-media şi de puterea lor”, accentua el, încheind capitolul.

De ce ar avea regimurile fanatice o teamă față de mass-media? Pentru că, dincolo de toate formele de activism politic, public, social, cuvântul sau comunicarea este de departe, forma cea mai eficientă de lupta împotriva îngrădirilor de orice natură. Ba mai mult, după afirmația lui David Le Breton, cuvântul este singurul antidot pentru formele multiple de totalitarism care caută să reducă la tăcere societatea pentru a-și asterne mantia de plumb peste circulația colectivă a sensului, neutralizând orice gândire.

Cuvintele, după Bertrand, conturează semnificaţia lumii, sunt o grilă care permite ca aceasta să fie înţeleasă, însuşită, o unealtă pentru a o face comunicabilă chiar dacă influenţa lor este limitată iar uneori stângace.
Cuvântul folosit în folosul drepturilor omului, va aduce cu sine o imagine reală asupa lumii. Cuvântul în mâna unui regim totalitar, va fi folosit pentru distorsionarea imaginii, folosit în îndeplinirea propriilor scopuri. Unul din aceste scopuri este tocmai reducerea la tăcere a populatiei. Cuvântul este folosit pentru înlaturarea piedicilor de orice natură care ar putea constitui o amenințare în calea dezvoltării regimului. Societatea este cladită pe cuvânt. Același cuvânt conferă dinamismul și dezvoltarea ei. Când cuvântul este însă înlăturat, societatea își va pierde din stabilitate. Lucru este valabil atât într-un regim totalitarist cât și într-unul democratic. Cel din urma însă, prin definiție, ar trebui să fie unul care să permită interactiunea socială, să promoveze libertațile fundamentale ale omului. În privința aceasta Le Breton surpindea foarte bine faptul că, „dictatura striveşte cuvântul la sursă, pe când modernitatea îl determină să prolifereze în indiferenţă după c Citește în continuare „Cuvântul si calea spre libertate.”