Toate sunt gri cenușii

​Într-o cărticică „Psalms of My Life“(Psalmii vieții mele), autorul descrie o experiență în care el este departe de casă, departe de cei dragi, într-un hotel, acolo unde scrie această mică rugăciune pe care o adresează lui Dumnezeu.

„Doamne,

Sunt singur în seara asta, singur, la o mie de mile de casă. Nu este nimeni aici care să-mi cunoască numele, cu excepția recepționistului, care mi l-a scris greșit.

Nu este nimeni cu care să iau cina, nimeni care să râdă de glumele mele, nimeni să îmi asculte nemulțumirile, nimeni care să fie bucuros cu mine pentru ce s-a întâmplat astăzi și să spună: “Asta e minunat!“

Nimănui nu-i pasă. Există doar acest pat urât și fleșcăiala de pe străzile de afară, între clădiri. Îmi pare rău pentru mine însumi și am multe motive pentru asta.

Poate că ar trebui să spun că sunt deasupra acestei situații, slavă Domnului, lucrurile sunt minunate; Dar nu sunt. În seara asta, toate sunt gri cenușii.“

Este asta o rugăciune potrivită? Cred că da. Când starea nu ți-e potrivită, când nu ne aflăm în cea mai bună formă, când disperarea, tristețea, întunericul ne cuprinde nu se cuvine să ne închidem mai mult, să ne izolam în amărăciune și tăcere, ci este sănătos să ne deschidem inima. Este vital să venim la Domnul nostru așa cum suntem, așa cum ne găsește clipa.

Dumnezeu știe ce simți, cunoaște rana ta, povara ta. Nu este o surpriză pentru El. N-ai putea să-i spui vreo noutate. Dumnezeu este aproape și te cheamă să-ți lași bagajele la Cruce nu să-ți aranjezi cuvintele și să pleci apoi la fel de împovărat. Poate că procedând așa s-ar face puțină ordine, ar dispărea ceața. Ne-am descoperi pe noi înșine în altă lumină iar pe Dumnezeu așteptându-ne ca întotdeauna.

Advertisements

Trăieşte viaţa.

« Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie. » Ioan 1 :23

Ioan a fost o voce pentru Hristos mai mult decât pentru el însuşi. Viaţa lui se potrivea cu cuvintele lui. Când căile si vorbele unei persoane sunt la fel, fuziunea este explozivă. Dar când o persoană spune una şi trăieşte alta, rezultatul este distructiv. Oamenii vor şti că noi suntem creştini, nu pentru că purtăm acest nume, ci pentru că noi trăim viaţa de creştin.

Max Lucado România.

Tânjind după Legea lui Dumnezeu

rc_sproul Un sondaj de George Gallup Jr. a descoperit un trend uimitor în cultura noastră. Potrivit lui Gallup, evidențele par a indica faptul că nu sunt modele clare comportamentale care disting pe creștini de necreștini în societatea nostră. Cu toții se pare că mărșăluim potrivit aceluiaș ritm, privim la standardele schimbătoare ale culturii contemporane pentru bazele unei conduite acceptabile. Ceea ce fac ceilalți se pare că este singura noastră normă etică.

Acest model poate să apară numai într-o societate sau biserică în care legea lui Dumnezeu este Continue reading

Mai vorbeste Dumnezeu astazi ?!?

     Mai vorbeste Dumnezeu astazi?!? Intrebarea aceasta este pe buzele multora. Iata ce spune John Piper… 

   Vocea Domnului  “Sa va spun despre cea mai minunata experienta pe care am avut-o intr-o zi de luni,  dimineata in 19 marie 2007, putin dupa ora 6. Dumnezeu chiar mi-a vorbit. Nu am nici o indoiala ca nu a fost Dumnezeu. Am auzit cuvintele Sale asa cum memoria unei conversatii trece prin mintea noastra. Cuvintele erau in engleza, dar erau pline de autoritate. Stiu, fara urma de indoiala ca Dumnezeu inca vorbeste azi.

    Nu am putut dormi din diferite motive. Eram la casa Shalom in Minnesota intr-o tabara. Era cam cinci si jumatate dimineata. Stateam in pat gandindu-ma daca sa ma ridic sau sa mai atipesc putin. In mila Lui, Dumnezeu m-a ridicat. Era aproape intuneric, dar am reusit sa-mi gasesc hainele, m-am imbracat, mi-am luat geanta, si am iesit din camera fara sa o trezesc pe sotia mea. In camera principala era liniste . Nimeni se pare ca nu se trezise. Asa ca m-am asezat pe o canapea, intr-un colt, sa ma rog.

    In timp ce ma rugam, dintr-o data s-a intamplat. Dumnezeu mi-a spus: Vino si vezi ce am facut! Erau cuvintele lui Dumnezeu, chiar cuvintele lui Dumnezeu. In acel moment, in secolul XXI , 2007, Dumnezeu vorbea cu mine cu o autoritate absoluta. Era atata dulceata. Timpul nu mai conta. Dumnezeu era aproape. Eram sub privirea Sa. Avea sa-mi spuna ceva. Cand Dumnezeu se aproprie, nu te mai grabesti. Timpul incetineste.

    Ma intrebam ce vroia sa spuna prin vino si vezi. Ma va duce undeva, asa cum l-a dus pe Pavel in ceruri sa vada lucruri despre care nu poti sa vorbesti. Aceast vino si vezi insemna ca o sa am o viziune a unui lucru maret al lui Dumnezeu pe care nimeni nu l-a vazut. Nu stiu cat timp a trecut intre cuvintele initiale vino si vezi ce am facut, si urmatoarele cuvinte. Nu mai conta. Eram infasurat in dragostea convorbirii personale. Dumnezeul Universului vorbea cu mine.

    Atunci mi-a spus…mai clar nu se putea, asa de clar ca orice cuvant care imi trece prin minte. Continue reading

Cuvinte pline de farmec în slujba Cuvântului.

Cuvinte pline de farmec în slujba Cuvântului.

“Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: ‚Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!’ Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!”Psalmul 45:1

Prin ce cuvinte zugrăvi-vom noi Cuvântul,
Când mii de slove n-au permis aievea ?
Şi mii de inşi a mistuit mormântul,
Şi n-au răzbit, căci graiul li se-mpotrivea.

Cât de senină ni se-mpune oare limba,
S-agăţăm o fraza stăvezie de o Stea ?
Şi cuvintele-nţelpte chipul I-ar schimba
Şi n-ar putea cuprinde-n act Divinitatea.

Cum am sili ‘ntr-o spusă pe Preasfântul ?
Căci în anale-n pas domol de-am măsura,
Şi-n pisc ales de-nterogăm ascetul,
Şi nici atunci nu s-ar cădea a-L contura.

Pretinzi să-încerci a-L defini vreodată?
Iar în căuşul palmei tale, taina Lui?

Poţi doar aduce-o laudă ‘naripată…
Cuvinte pline de farmec în slujba Cuvântului.

Marius – 20.09.2007 –