Pericol de coliziune

Mulți consideră că următoarea întâmplare este adevărată. Ar fi atribuită ofițerului naval Frank Koch. Totuși, chiar dacă n-ar fi, povestea este superbă.

O navă de război se afla pe mare în condiții meteorologice dificile de multe zile. Căpitanul se afla pe punte pentru a supraveghea operațiunile.

Într-o noapte, a fost anunțat că se văd lumini slabe în depărtare. A întrebat dacă sunt în mișcare. I s-a răspuns că staționează însă datorită cursului nava era în pericol de coliziune.

Imediat a dat comandă să fie transmis un mesaj: „Suntem în pericol de coliziune. Schimbați-vă cursul la 20 grade spre Est“.

A primit însă un răspuns neașteptat: „Schimbă tu cursul la 20 grade Vest.“

Căpitanul era înfuriat; comanda lui fusese ignorată.

Atunci el a trimis un al doilea mesaj: „Modificați-vă cursul la 20 grade Est – eu sunt căpitanul!” În curând a fost primit un alt mesaj: „Modificați-vă cursul la 20 grade Vest – eu sunt un marinar clasa a doua.“

Imediat căpitanul a trimis un al treilea mesaj, știind frica pe care o va evoca: „Schimbă cursul la 20 grade Est chiar acum – sunt o navă de luptă”. Răspunsul a venit și mai rapid: „Modificați-vă cursul la 20 grade Vest – eu sunt un far.“

Căpitanul a schimbat cursul.

Tot felul de voci ne strigă în noapte, spunându-ne ce să facem, cum să ne ajustăm viețile. Din întuneric însă, o voce semnalează ceva destul de opus celorlalte – ceva aproape absurd. Vocea asta se întâmplă să fie Lumina Lumii iar dacă o ignorăm, o ignorăm pe propria noastră socoteală.

Virgin, un coșmar comod. Alexandra Crăciun, Branding pentru numărătorii de stele

image

Conf. Univ. Dr. Alexandra Crăciun, Branding pentru numărătorii de stele

Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile feritu trebuieşte, că oricum este, de la Dumnezău este. Laura Mesina, Introducere în imagologie

Iată de unde ni se trage. Sublinierea îmi aparține.

Miron Costin, spre exemplu, ca şi Grigore Ureche, cu toate că formulează critici vehemente la adresa unor domnitori, declară până şi el pe un ton conservator ortodox: “Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile feritu trebuieşte, că oricum este, de la Dumnezău este.” Probabil că nu la natura divină a liderului politic se (mai) gândea cronicarul, ci la circumstanţele, „pre-dictate”, care făceau ca o anumită persoană să fie cea „aleasă”. Cum legitimitatea domniei nu a fost niciodată pusă în discuţie, domnitorul a fost considerat legibus solutus şi legibus adligatus chiar şi în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Totuşi, aceste lucruri indiscutabile duceau deseori la nerespectarea pravilei tocmai de către legiuitor, din cauza manevrării abile a argumentelor de teologie a puterii. În ciuda ambiguităţii relaţiei dintre teoria politică şi practică, rolul domnitorului a rămas întotdeauna unul central în gestionarea comunităţii ortodoxe şi în determinarea schemei rolurilor socio-politice, ambele reflectate fidel în imaginarul comunităţii.

Conf. Univ. Dr. Laura Mesina, Curs – Introducere în imagologie