Posts Tagged ‘crestinism’

Concluzii…

„Acestea sunt reacţiile unui laic care behăie la Teologia Modernă. Se cuvine să le auziţi. Probabil nu le veţi auzi din nou foarte des. Enoriaşii nu vă vor vorbi prea des în mod sincer. Odinioară, laicul era dornic să tăinuiască faptul de a crede mult mai puţin decât vicarul; acum tinde să ascundă faptul de a crede mai mult decât acesta. Rolul de misionar între preoţii propriei biserici este unul stânjenitor; dar mă încearcă sentimentul oribil că, dacă o astfel de lucrare misionară nu este întreprinsă cât de curând, istoria viitoare a Bisericii Anglicane va fi probabil de scurtă durată.”

Ferigi si elefanti si alte eseuri despre crestinism – C.S. Lewis

image

N-am mai luat metroul vreun an. N-am avut nevoie. O experiență fascinantă în sine, mai ales aici, în Londra. O sumedenie de culturi înghesuite în niște garnituri.
Am avut recent o conversație scurtă cu o doamnă. A British lady. Am găsit un loc liber lângă ea și am observat că citea The Shack (Baraca). A terminat de citit și a băgat cartea în geantă, pregătindu-se să coboare. Nu vroiam să o deranjez, însă am întrebat-o ce părere are despre carte? Nu prea fac asta, însă m-am scuzat politically corect, englezește, cu toate formulele. Asta ar trebui să funcționeze în orice situație te-ai găsi în această țară.
O carte faină. Exciting, îmi răspunde. Zâmbește.
Da este, continui eu, observând că este open to a small talk. Trebuie însă să aveți grijă la perspectiva pe care o are despre Dumnezeu (Un review Aici :)). E drept, am presupus că e creștină femeia. My bad. Zâmbesc.
Ce vrei să spui, faptul că Dumnezeu e imaginat drept femeie în carte?
Nu neapărat. Zâmbesc iară. Sunt nuanțe diferite față de ceea ce Biblia prezintă despre Dumnezeu. Trebuie să studiați Biblia pentru o înțelegere clară despre Dumnezeu.
Ești catolic?
Zâmbesc din nou.
–  Nu, nu sunt.
Ei bine trebuie sa treci peste asta, se încruntă ea. Și îmi tot repeta,  „Trebuie să treci peste chestia asta cu Biblia”(You need to go over this. You need to go over this Bible thing), în timp ce se pregătea să coboare și ieșea din metrou.
Cât de ușor acceptă oamenii alte surse diluate, gri, nuanțate cultural și cât de înverșunat și agresiv trec peste Biblie,  fără să clipească.
De orice poți menționa. Orice nouă sectă, mesaj nou, influențe orientale.  Noi curente de spiritualitate vor fi acceptate, primite și chiar încurajate. Vei fi chiar apreciat pentru deschiderea ta, lipsa ta de prejudecăți și capacitățile tale intelectuale, dar nu și în cazul creștinismului. Nu și în cazul Bibliei. Menționează ceva despre Isus, creștinism sau Biblie și vei fi considerat îngust, limitat, neghiob. Idei tradiționale, înguste, ce n-au vreun spațiu, nici măcar pe agenda pluralismului religios de astăzi. Greață, repulsie și chiar compătimire vei citi clar pe fețele interlocutorilor tăi.
Iată un preț ce trebuie plătit astăzi de cei ce doresc să fie credincioși Scripturii și Autorului ei.

Probabil încă furat de niște idei auzite pe radio la amiază despre mileniști (millenials = termen ce nu are de-a face cu discuția despre mileniu/escatologie ci cu generația Y, născută prin anii ’80), despre Guyland( un fel de zonă de prematuritate persistentă, un blocaj al bărbățeilor în devenirea lor ca indivizi maturi și responsabili), am tot admirat în seara asta la Vlad și Natan maturitatea, gândirea, înțelegerea și prezentarea coaptă a unor teme esențiale pentru devenirea fiecarui creștin.

Mi-am luat notițe și am avut sentimentul ca vreau să-i opresc, ca să termin de notat. Bine ca avem înregistrări. 🙂

Din frânturile pe care mi le-am notat, unele rupte din context, cu scuzele de rigoare:

1. Vlad Crîznic – Introducere în apologetică.

– Dacă ai intenția și un plan să prezinți Evanghelia, Dumnezeu ne va da ocazii să vorbim despre El. Cel puțin în Anglia, dacă aici nu ai oportunități, cu toată diversitatea religioasă pe care o întâlnești, atunci unde? (mai mult…)

image

Am fost saptamana trecuta cu un coleg nou la sala unui club de rugby din apropriere.

Printre altele imi spune… ‘Si, …am auzit ca esti religios.’. ‘Depinde ce intelegi prin a fi religios’ ii raspund.

‘Religion is the biggest killer’ (Religia este cel mai mare ucigas), vine pe nerasuflate replica sa. ‘Budistii cred ca sunt cei mai pasnici’, continua el.

‘Nu stiu ce sa zic...’, ii raspund. ‘Crestinismul inteles corect, asa cum a fost lasat de Isus, cred ca este cea mai pasnica religie. Remember… daca iti da cineva o palma, intoarce si celalalt obraz, binecuvantati si rugati-va pentru vrajmasii vostri… Insa in timp s-a stricat. De aici si toate mizeriile Bisericii din istorie, de aia are permanent nevoie Biserica de reforma, de transformare, innoire, intoarcere la inceputuri. Omul este corupt si strica ceea ce Dumnezeu a lasat bun, spre binele nostru’. 

Mda…, probabil. Oricum, eu nu sunt religios. Nu ma intereseaza!’, vine replica lui, ducand apoi discutia in zona antrenamente, greutati, aparate. El, un tip la 35 ani, facut bine, cu masina plina de cutii cu proteine, vitamine, sticlute, cu o disciplina zilnica a lucrarii diferitelor grupe de muschi, imi arata apoi poze cu echipamentul de cateva mii de lire pe care il detine, cateva biciclete tot asa, conectate la nu stiu ce dispozitive, pasionat, efeverscent. Ochii ii sclipeau intr-un fel foarte narcisist cand imi povestea cum face cardio pe bicicleta conectata la TV-ul de n inches, pe un program cu Turul Frantei etc.

‘Ok, am inteles…’, ii spun. ‘De fapt, esti foarte religios. Trupul tau este religia ta!’. 

A inceput sa zambeasca. ‘Cam asa ceva…’, imi raspunde.

Trăieşte viaţa.

Posted: 30/08/2010 in Fără categorie
Etichete:, , , , , , , ,

« Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie. » Ioan 1 :23

Ioan a fost o voce pentru Hristos mai mult decât pentru el însuşi. Viaţa lui se potrivea cu cuvintele lui. Când căile si vorbele unei persoane sunt la fel, fuziunea este explozivă. Dar când o persoană spune una şi trăieşte alta, rezultatul este distructiv. Oamenii vor şti că noi suntem creştini, nu pentru că purtăm acest nume, ci pentru că noi trăim viaţa de creştin.

Max Lucado România.

M-a uimit faptul că Robert Murray M’Cheyne a călcat pe meleagurile noastre. În biografia lui Andrew A. Bonar despre viaţa lui M’Cheyne, în capitolul în care vorbeşte despre misiunea sa în Palestina şi printre evrei, este menţionată şi zona noastră. Autentică constatare în doar câteva fraze.

Călătoria noastră ne-a dus prin Moldova, Valahia şi Austria- ţări pline de întuneric şi de umbra morţii. Fiind total străini de adevărul aşa cum este în Isus, oamenii acestor ţări pretind totuşi, că sunt creştini. Superstiţia şi idolatriile acestora ascund obiectul glorios al credinţei de orice ochi.

Viaţa lui Robert Murray M’Cheyne, de Andrew A. Bonar,  p. 124

În ciuda persecuţiei, păstorii afirmă că musulmanii din Orientul Mijlociu se convertesc la creştinism într-un mod fără precedent în istorie şi pe căi supranaturale. „Probabil, în ultimii 10 ani, mai mulţi musulmani au ajuns să creadă în Hristos decât în ultimele 15 secole de Islam”, a spus Tom Doyle, directorul e3 Partners pentru Asia Centrală, o agenţie misionară din Texas. Potrivit  Charisma Magazine, mai mult de 200 de foşti musulmani au fost botezaţi luna trecută în Europa, de către evanghelistul iranian Lazarus Yeghnazar. Radioul, televiziunea şi programele de pe internet pot fi acum accesate de milioane de musulmani. Însă Doyle afirmă că mulţi musulmani ajung totuşi la credinţă prin diferite vise şi vedenii despre Isus. „Nu vă pot spune câţi musulmani am întâlnit şi câţi din ei mi-au spus: „Eram mulţumit. Eram musulman. Deodată însă am avut un vis în care L-am văzut pe Isus. Plin de dragoste mi-a spus Vino, urmează-Mă!

„Că musulmanii sunt convertiţi la creştinism m-a pus mult pe gânduri pentru că sunt misionari care au lucrat în lumea arabă ani de zile fără prea multă roadă”, spunea Ajamian, şi el un fost misionar în Orientul Mijlociu. „Dumnezeu insa lucrează printre musulmani”, întărea acesta. Iar Doyle preciza si el ca “supranaturalul este destul de important în Islam. În timpul vieţii sale, Mahomed a pretins că a avut vedenii şi tot felul de apariţii. Dumnezeu lucreaza în context!”

Îmi place să beau dimineaţa o cafea bună cu lapte şi puţină miere de albine. Dacă mai am şi o bucăţică de ciocolată pe lângă este grozav. Nu o beau ca tălălăul, ci îmi place s-o sorb, s-o savurez. Chiar câteva ore degust dintr-o ceaşcă puţin mai măricică în timp ce citesc ori, în cazul de faţă, scriu pe blog.

În urmă cu un an am primit de la mama mea câteva pachete cu cafea LavAzza Dek, (decofeinizată). Le-am împărţit pe la rude, prin prieteni. De curiozitate am început şi eu un pachet. După un an mai am încă trei sferturi din el.

Nu-mi place „cafeaua” asta. De fapt, nici n-aş putea spune că-i cafea. Este doar un substitut. Nu te trezeşte, nu te înviorează, nu te pune pe picioare. Arată precum cafeaua, miroase precum cafeaua, are gustul cafelei, dă în clocot (în ibric..; da’ cine mai foloseşte ibricul…?!) precum cafeaua,  însă nu produce în tine ceea ce produce cafeaua adevarată. Este uşor de confundat şi dacă le-ai pune una lângă alta…nu ţi-ai da seama who’s who!? Ia o înghiţitură însă şi te vei convinge. Cu siguranţă!

La fel, avem parte de o formă de creştinism decofeinizat în cultura noastră, să nu crezi nu alta…  Intrăm în şabloanele a ceea ce ar trebui să fie creştinismul adevărat, însă nu mergem prea departe. Ne mulţumim cu o formă de evlavie. Să nu cumva să ne pună careva eticheta de fanatic religios. Nu domne’, nu! „Eu, păi Eu… sunt un creştin echilibrat! Da, aşa…echilibrat! Ăia…, săraci cu duhul! Da! Fenomene de suprafaţă, erupţii  temporare pe epiderma creştinismului modern, sau mă rog…postmodern, cum îi zice. Whatever…”

Decofeinizăm creştinismul ăsta până rămânem la un substitut…care, de altfel, chiar nu ne deranjează prea mult. Tot cafea e… doar n-o fi ceai! Nu, e chiar fain! La căldurică la bisericuţă în fiecare duminică, banu-i ban la colectă ca Domnu’ îţi dă înzecit, cravata pusă – nod dublu, Biblia la subţioară pe telefon, Ipod şi playerele MP3/4, în surdină fraţii Groza la subwoofer-ul de 500W din Tico… că doar o dată pe săptămână îi duminică… si doar…e ziua Domnului!

Lucruri bune. Foarte bune. Da,  parcă lipseşte ceva… Ce-o fi lipsind…?  Parcă totuşi este ceva prea decofeinizat…

Apropo, unde mai pui că aceasta formă decofeinizată s-ar putea să fie nocivă pentru „inima”.

„Islam, ni s-a spus, ar fi asociat cu un cuvânt în arabă ce înseamnă pace. Acest lucru este corect, cu excepția faptului că acesta desemnează un tip particular de pace. O traducere mai bună ar fi capitulare sau supunere. Descrie pacea ce are loc atunci când un soldat înfrânt depune armele în supunere. În același fel, cuvântul Islam are conotații militare, în acesta regăsindu-se rădăcinile islamului radical. Acele rădăcini apoi cresc în pământul fertil al unei perspective islamice asupra lumii.”

Chuck Colson.

muslimPrimarul Londrei, Boris Johnson a făcut un apel către toți londonezii să se alăture musulmanilor în sărbătoarea lor, afirmă Religion News Service.  El a încurajat milioanele de cetățeni ai orașului să postească cel puțin pentru o zi în timpul Ramadanului, cu scopul de a înțelege mai bine Islamul. Apoi, a afirmat Johnson, „londonezii ar trebui să-și încheie postul vizitând una din numeroasele moschei din capitala britanică”. O asemenea experiență este menită să demonstreze primirea călduroasă a musulmanilor în centrul societății Marii Britanii. „Musulmanii provoacă stereotipurile tradiționale și arată că sunt, și vor să fie, o parte a comunității centrale”, a afirmat Johnson.

„Îndem oamenii … sporiți-vă înțelegerea și cunoștințele- chiar postiți pentru o zi- cu vecinul vostru musulman și încheiați-vă postul într-o moschee locală.”, afirmație ce denotă în mod clar nivelul de expansiune al Islamului în ceea ce a fost cândva, un bastion al creștinismului, Marea Britanie.

UT0128029Misionarii cer creștinilor să se roage pentru musulmani, asta în contextul începerii Ramadanului, luna lor sfântă, specifică The Christian Post.

Este într-un fel un timp al căutării, când ei postesc și sunt mai înclinați spre lucrurile spirituale, a spus Sammy Tippit pentru  Mission Network News, un evanghelist ce își are lucrarea printre musulmani. Au un fel de sete și-o foame pentru Dumnezeu. În timpul acesta al Ramadanului, mulți vor avea vise despre Isus. Mission News Network oferă un ghid de 30 de zile pentru a ajuta creștinii să înțeleagă mai bine această luna și să se roage mai eficient pentru diferitele culturi musulmane de pretutindeni. Musulmanii mai tineri din țările instabile precum Iranul sunt mult mai deschiși la alte alternative decât Islamul, afirmă Tippit.

OrissaCompass Direct News raportează faptul că după un an de la cel mai mare atac asupra creștinilor din India, bisericile din țară se roagă și postesc pentru pace. Luni s-a ținut o

întâlnire interdenominațională în New Delhi pentru a marca „Ziua Națională Kandhamal”. Creștinii consideră că s-ar putea să treacă mult timp până pacea și împăcarea vor fi o realitate în Kandhamal, locul unde violența a durat săptămâni întregi în 2008. Atunci peste 100 de persoane au fost ucise, peste 4500 de case și 250 de biserici au fost arse, precum și 13 instituții educaționale.