Maica Tereza: „Ai făcut asta pentru Mine!“

Reclame

Leul Aslan, Regele, este periculos. Dar este bun

Preotul anglican Ed Hird scrie: 

În 1954, C.S. Lewis a scris unor elevi de clasa de a cincea din Maryland: „Nu mi-am zis: „Hai să îl reprezentăm pe Isus aşa cum este el în lumea noastră ca fiind un leu în Narnia”; mi-am spus „să presupunem că ar exista un tărâm ca Narnia şi că Fiul lui Dumnezeu, devenit om în lumea noastră, acolo devine un leu şi apoi să ne imaginăm ce s-ar întâmpla””.
În scrisoarea trimisă unui copil în 1961, Lewis scrie că „întreaga poveste narniană este despre Hristos”. „Din moment ce Narnia este o lume a animalelor vorbitoare, m-am gândit că acolo ar deveni un animal vorbitor, după cum aici a devenit om. Mi l-am imaginat ca leu pentru că a) se presupune că leul este regele animalelor şi b) Hristos este numit în Biblie „Leul din seminţia lui Iuda.””

Un print poate sa fie batjocura intregii Europe

     …si numai el insusi sa nu stie asta. Nu ma uimeste. Rostirea adevarului este utila aceluia caruia ii este relatat, dar dezavantajoasa pentru cel care il rosteste, deoarece il face sa devina antipatic. Iata ce se intampla, cei care traiesc in preajma printilor isi iubesc mai mult propriile interese decat interesele printului pe care il slujesc; si astfel au grija sa nu-i asigure printului o posibilitate sa le faca un rau.

     Si astfel viata omului nu este altceva decat o perpetua iluzie; oamenii se inseala si se flateaza unii pe altii. Nimeni nu vorbeste despre tine in prezenta ta, asa cum vorbeste in absenta ta. Societatea umana este intemeiata pe inselarea reciproca; putine prietenii ar rezista daca fiecare ar sti ce a spus prietenul sau despre el in absenta lui, cu toate ca pe urma i-a vorbit cu sinceritate si fara patima.
     Omul este, prin urmare, doar deghizare, falsitate si ipocrizie, atat in fata lui insusi, cat si in fata celorlalti. Nu vrea ca cineva sa-i spuna adevarul; evita sa-i spuna adevarul cuiva si toate aceste inclinatii, atat de departate de dreptate si ratiune, au o radacina naturala in inima lui.

Blaise Pascal, Cugetari, Antet, p.51,52