Posts Tagged ‘Christos’

frumusetea creatieiSuntem atrași de lucrurile frumoase. Latura estetică în om este evidentă. Apetitul estetic este bine pronunțat, această dorință după frumos fiind specifică doar în cazul său. Omul recunoaște frumosul, tânjeste după frumos, iubește frumosul. Un câine nu poate contempla, nici aprecia un asfințit de soare. Nu poate și nici nu are capacitatea de a rămâne surprins de frumusețea unui peisaj mirific.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui, însă cele mai multe din creaturile Sale nu conștientizează acest lucru. La fel, mulți oameni nu au ochi să vadă atât slava cât și lucrarea lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, unii nu sunt departe de creația Sa, câinii.

Dumnezeu este frumos. Este atâta frumusețe in El. Nu este genul de frumusețe după care aleargă lumea aceasta dar este cea care poate dărui omului ceea ce îi lipseste. În Scripturi când se vorbește despre Dumnezeu, frecvent se folosește sintagma slava lui Dumnezeu. Aceasta slavă a lui Dumnezeu este totuna cu frumusețea lui Dumnezeu. Arată-mi slava Ta!, a cerut Moise de la Dumnezeu. Domnul a răspuns Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea… (Exod 33 18,19)

Când înțelegem ce înseamnă (mai mult…)

harul mantuitor–          Cu siguranță nu. Cam urât cuvântul ăsta. Ce fel de întrebare e asta? Nu poți spune așa ceva despre cineva. S-ar putea să jignești. Și cum ai putea să mă întrebi asta. Doar mă știi. Iată, îmi place pepenele galben, Pepsi Twist și cartofii prăjiți. Îmi place să ascult o muzică bună și să văd un film fain din când în când. Mă plimb, alerg, râd, mă bucur de viață. Gândesc, citesc, și-mi place să mai compun uneori. Iubesc, respect, rămân aproape de lucrurile frumoase. Sunt tânăr. Tocmai mi-am serbat aniversarea. Prietenii îmi spun că sunt o ființă foarte spirituală. Se simt bine în compania mea. Îs foarte corect, onest și devreme acasă. Cu siguranță nu sunt un om mort. Adierea vântului, dimineața, întro zi toridă de vară. Freamătul mării seara. Mireasma, parfumul florilor de tei. Soarele la asfințit. Luna și stelele în nopțile de iarnă. Îmbrățișările calde, lacrimile de bucurie, sărutul dulce al revederii, plimbările lungi. Eu,… eu mă bucur de toate acestea.

–          Te bucuri de toate acestea, împreună cu Christos?

–          Christos?

–          Da, Christos. Fără El ești un om mort (spiritual). Insensibil, nimic nu te afectează. Nu vezi, nu auzi, nu simți nimic. Nu ai viața, mișcarea ori ființa. Lumea, lumea spirituală se mișcă în jurul tău, dar tu n-ai ochi s-o vezi. Tu nu ești doar degradat spiritual, pe jumătate mort, un picuț mort, undeva între, nu chiar așa de…”mort de-a binelea”, în stare de neutralitate, inconștiență…ci ești mort, mort spiritual. Mireasma cunoștintei lui Christos nu ți-a umplut inima. Nu găsești frumusețe în El. Ești (mai mult…)

Mesajul meu este despre ElCererea a venit când aveam douăzeci de ani. „Poţi să vorbeşti tinerilor bisericii noastre?” Nu vorbim de evanghelizări ample aici. Gândeşte mai ales în termeni de câţiva copii adunaţi în jurul unui foc de tabăra din vestul Texasului. Eram nou în credinţă, deci, nou în privinţa puterii credinţei. Mi-am spus povestea, şi, minunează-te, au ascultat! Unul chiar s-a apropiat de mine după şi a spus ceva de genul, „Ce ai spus, m-a mişcat Max!” Pieptul mi s-a ridicat şi picioarele mi s-au miscat cu un pas în direcţia centrului atenţiei.

Dumnezeu m-a ghiontit mereu de atunci.

Unii dintre voi nu fac legatura. Lumina reflectoarelor nu te atrage pe tine. Tu şi Ioan Botezătorul cântaţi aceaşi melodie: „Trebuie ca El să crească iar eu sa ma micşorez”(Ioan 3:30). Dumnezeu să te binecuvânteze. Te-ai putea ruga şi pentru noi ceilalţi. Noi dependenţii de aplauze le-am făcut pe toate: asocieri cu nume mari, cântat puternic, îmbrăcare pentru a arăta de primă clasă, ori pentru a arăta cool, citări de autori pe care nu i-am citit vreodată, vorbit din greacă, pe care n-am studiat-o vreodată. În ce priveşte viaţa mea, cred că satan antrenează batalioane de demoni pentru a ne şopti o întrebare în urechi: „Ce cred oamenii despre tine?”[…]Mai mult pe Max Lucado Romania.

rc_sproul

Intr-un fel, suntem fericiti ca nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Daca pentru o secunda mantia s-ar indeparta si am trage o privire fugara spre fata lui Dumnezeu, am pieri instantaneu. Stralucirea Sa este asa de sclipitoare, slava Sa asa de orbitoare, incat, in starea corupta in care suntem nu am putea suporta sa-L privim. El ramane invizibil atat ca blestem cat si ca act de har protector. Atata timp cat noi ramanem infectati de pacat suntem blestemati sa ratacim in lumea Sa fara respect pentru El. Am putea fi mangaiati de Cuvantul Sau si vindecati de lucrarea Duhului Sau, dar nu putem vedea frumusetea suprema a Chipului Sau.

Dar, avem un vis; ba, mai mult decat un vis. Avem promisiunea sigura si certa ca odata o sa-L vedem pe El fata in fata. Inima fiecarui crestin tanjeste dupa chipul lui Christos. Tanjim sa privim direct la Dumnezeu Insusi fara teama de a fi mistuiti. Tanjirea aceea adanca va fi implinita intr-o zi. (mai mult…)