Eminescu. Un om ca oricare altul, un burghez, ce mai! Ioana Pârvulescu, Cartea întrebărilor

image

Astăzi, 15 ianuarie 2016, se împlinesc 166 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Tot astăzi, deloc întâmplător, este și Ziua Culturii Naţionale.
Mi-a plăcut o imagine a poetului descrisă de doamna Ioana Pârvulescu în Cartea întrebărilor. Într-un capitol despre Vlahuță, aduce în discuție și felul în care acesta îl privea pe Eminescu. Părerea se pare ca era împărtășită de cam toți tinerii intelectuali din generația respectivă.

Vlahuță, în gimnaziu, citindu-i poeziile și nuvela Sărmanul Dionis, îl admira deja pe Eminescu până la idolatrie. Își construise mental un portret romantic al autorului iubit după chipul și asemănarea lui Dionis: tânăr, subțire,  înalt, palid, cu plete ondulate, „mergând ca un somnambul, parcă-ar pluti”. Venit la București, unde începe Facultatea de Drept și, ca mulți literați din epocă, n-o termină, Vlahuță caută, timp de trei ani, să-și întâlnească idolul, după portretul-robot al imaginației.
Într-o zi, întorcandu-se cu câțiva prieteni de la Universitate, aude pe unul, în dosul Pasajului Român azi dispărut (care lega, prin celebrele lui trepte, Calea Victoriei de Câmpineanu), „Uite, Eminescu!”. Și povestește Vlahuță: „Toți ne oprim să-l vedem. Un domn în vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii…îl văd suindu-se-n tramvai”. Un om ca oricare altul, un burghez, ce mai! Care n-are plete și comite gestul prozaic de a se sui în tramvai, în loc să-și încalece Pegasul.
Ce m-a interesat din această poveste este însă aura pe care Eminescu o avea deja în rândurile studenților,  între care și Vlahuță.

Obama şi musca.

Musca Mult zgomot pentru nimic săptămâna trecută pe la ştiri. Rebeliuni în Iran din pricina alegerilor, problema nucleară în Coreea de Nord, au fost nimicuri pe lângă ştirea săptămânii: preşedintele Obama a doborât o muscă, afirmă Chuck Colson într-un articol recent. Ce a facut preşedintele a fost mult prea mult pentru cei ce militează pentru un tratament etic al animalelor (People for the Ethical Treatment of Animals). Aceştia au trimis o scrisoare preşedintelui exprimându-şi dezaprobarea. Ei speră ca pe viitor Obama să trateze muştele într-o manieră mult mai umană. I-au trimis chiar şi un dispozitiv de prins muşte, pentru ca apoi sa fie eliberate afară vii şi nevătămate. După cum se pare PETA şi-a schimbat şi direcţia, înglobând nu numai animale, ci şi insecte în lista lor de priorităţi.

Te amuză, întocmai cum precizează şi Colson, însă ridică o problemă destul de importantă. Oameni care preţuiesc animalele, insecte mai mult decât pe alţi oameni. Şi, nu este greu de observat în societate acest lucru. Mini-hoteluri pentru câini şi pisici, pachete de vacanţă pentru patrupede, hăinuţe în funcţie de sezon. Un simplu search pe Google şi descoperi o lume cu totul ciudată, nu departe de tine. Citește în continuare „Obama şi musca.”

Tânjind după Dumnezeu.

rc_sproul

Intr-un fel, suntem fericiti ca nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Daca pentru o secunda mantia s-ar indeparta si am trage o privire fugara spre fata lui Dumnezeu, am pieri instantaneu. Stralucirea Sa este asa de sclipitoare, slava Sa asa de orbitoare, incat, in starea corupta in care suntem nu am putea suporta sa-L privim. El ramane invizibil atat ca blestem cat si ca act de har protector. Atata timp cat noi ramanem infectati de pacat suntem blestemati sa ratacim in lumea Sa fara respect pentru El. Am putea fi mangaiati de Cuvantul Sau si vindecati de lucrarea Duhului Sau, dar nu putem vedea frumusetea suprema a Chipului Sau.

Dar, avem un vis; ba, mai mult decat un vis. Avem promisiunea sigura si certa ca odata o sa-L vedem pe El fata in fata. Inima fiecarui crestin tanjeste dupa chipul lui Christos. Tanjim sa privim direct la Dumnezeu Insusi fara teama de a fi mistuiti. Tanjirea aceea adanca va fi implinita intr-o zi. Citește în continuare „Tânjind după Dumnezeu.”