Posts Tagged ‘Cer’

Ioan ne spune că atunci când a avut viziunea, erau cer şi pământ, dar nu a văzut nici o mare. Ce înseamnă asta? Are ceva Dumnezeu împotriva mării? Ce se-ntâmplă cu oamenii cărora le place să navigheze?

În zilele lui Ioan, marea era în primul rând o expresie a pericolului. El ne vorbeşte că la un moment dat marea va da înapoi pe morţii din ea. Chiar Ioan fusese exilat pe o insulă, aşa că tot marea îl despărţea de cei pe care îi iubea. În fiecare zi poate că se uita la apă şi-i întrevedea, dincolo de nemărginirea ei, pe cei dragi pentru care ar fi dat orice să-i poată îmbrăţişa şi să discute cu ei plin de dragoste. Ioan era un prizonier al mării.

De aceea, când scrie că nu vor mai exista mări se referă la faptul că vine ziua în care nu vom mai fi despărţiţi şi înstrăinaţi unii de alţii. Vom fi izbăviţi, nu doar de barierele fizice, ci şi de cele spirituale. Nu vor mai fi copii abandonaţi, nu vor mai fi familii destrămate, nici cluburi ale inimilor singuratice.

John Ortberg, Toţi oamenii sunt normali până ajungi să-i cunoşti. p. 263.

„Nu vrem să nu ştiţi, fraţilor, despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde”(1 Tesaloniceni 4:13).

Biserica tesaloniceană își îngropaseră partea sa de persoane îndrăgite. Și apostolul a dorit ca membrii care rămăseseră să aibă pace în privința celor care au luat-o înainte. Mulți dintre voi au îngropat de asemenea persoane dragi. Și tot așa cum le vorbiseră Dumnezeu lor, El îți vorbește și ție.

Dacă celebrezi aniversarea căsătoriei singur anul acesta, îți vorbește și ție.

Dacă copilul tău a ajuns în Ceruri înainte să ajungă la grădiniță, îți vorbește și ție.

Dacă ai pierdut o persoană dragă într-un mod violent, dacă ai învățat mai mult decât ai vrut să știi despre boală, dacă visurile tale au fost îngropate în timp ce coborau sicriul, Dumnezeu îți vorbește.

El vorbește tuturor celor care au stat sau vor sta pe pământul proaspat al unui mormânt deschis. Și nouă, El ne oferă acest cuvânt plin de încredere: „Nu vrem să nu ştiţi, fraţilor, despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu îi va aduce împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El”(1 Tes. 4:13,14).

Dumnezeu transformă durerea noastră fără speranță într-o durere plină de speranță. Cum? Prin faptul că ne spune că vom vedea iarăși pe cei dragi.[…] Mai mult pe Max Lucado România

rc_sproul

Intr-un fel, suntem fericiti ca nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Daca pentru o secunda mantia s-ar indeparta si am trage o privire fugara spre fata lui Dumnezeu, am pieri instantaneu. Stralucirea Sa este asa de sclipitoare, slava Sa asa de orbitoare, incat, in starea corupta in care suntem nu am putea suporta sa-L privim. El ramane invizibil atat ca blestem cat si ca act de har protector. Atata timp cat noi ramanem infectati de pacat suntem blestemati sa ratacim in lumea Sa fara respect pentru El. Am putea fi mangaiati de Cuvantul Sau si vindecati de lucrarea Duhului Sau, dar nu putem vedea frumusetea suprema a Chipului Sau.

Dar, avem un vis; ba, mai mult decat un vis. Avem promisiunea sigura si certa ca odata o sa-L vedem pe El fata in fata. Inima fiecarui crestin tanjeste dupa chipul lui Christos. Tanjim sa privim direct la Dumnezeu Insusi fara teama de a fi mistuiti. Tanjirea aceea adanca va fi implinita intr-o zi. (mai mult…)

In Rai pana la toamna.

Posted: 10/03/2009 in UMOR crestin
Etichete:, , , , ,

Doamna profesoara!, am o intrebare, striga un elev curios…”Spune”, se auzi glasul profesoarei : „Cat timp au stat Adam si Eva in rai”?, „pana toamana”, raspunse profesoara. „De ce”?, intreba tinerelul mirat. „Atunci s-au copt merele”.