10 sfaturi pentru a-ţi trata soţia într-un mod regal.

Părinţi, dacă căutaţi un mod prin care să vă întăriţi familia, începeţi prin a vă focaliza asupra soţului/soţiei, scrie Jim Burns oferind apoi şi zece sfaturi pentru tratarea partenerului într-un mod regal. Tratarea partenerului într-un mod regal, o prioritate în multele relaţii pe care le ai- este o alegere importantă şi intenţională care necesită multă muncă. Insă este cea mai importantă muncă care îţi va păstra familia sănătoasă şi stabilă. Iată zece sfaturi pentru menţinerea „magiei” între tine şi soţia ta…

1) Continuaţi să vă spuneţi “Te iubesc.” Aceste două cuvinte sunt foarte puternice! Puţini oameni, dacă nu niciunul, obosesc auzind că sunt iubiţi. Când spui „te iubesc” fă tot posibilul să acorzi partenerului întreaga ta atenţie. Fii sigur că vorbeşti serios când spui asta!!!

2) Oferă complimente sincere şi semnificative în mod regulat. „Hmm, părul tău miroase minunat” s-ar putea să fie potrivite însă afirmaţii precum „Faci atât de mult pentru ca familia noastră să funcţioneze. Nu ţi-aş putea mulţumi vreodată destul pentru ceea ce faci” sunt mult mai puternice şi mai semnificative dacă vrei ca soţia ta să se simtă cu adevărat specială. Afirmaţiile vin în tot felul de forme şi mărimi: de la afirmaţii verbale oferite în mod personal, până la mesaje audio pe telefon sau e-mailuri şi notiţe scrise de mâna sau felicitări.

3) Creează şi menţine în mod regulat, nenegociabil, o seară doar pentru tine şi soţia ta. (Apropo, acest lucru înseamnă timp departe de copii sau alţi prieteni.) Relaţiile au nevoie de o împrospătare unu-la-unu pentru a rămâne sănătoase. O seară împreună poate să ofere calitatea şi cantitatea de timp de care ai nevoie pentru o relaţie puternică între tine şi soţia ta.

4) Luaţi-vă o vacanţă împreună. Aceeaşi idee ca cea precizata mai sus. O vacanţă cu soţia ta vă va oferi mai mult timp pentru a vă focaliza unul asupra altuia, precum şi oportunităţi de a reaprinde romantismul în viaţa voastră.

5) Oferiţi soţiei putere de veto asupra propriului program. Acest lucru Continue reading “10 sfaturi pentru a-ţi trata soţia într-un mod regal.”

Advertisements

Gândul lui Dumnezeu, fericirea noastră.

Mulți își amintesc scena faimoasă din primul film Peter Pan, în care Peter este în dormitorul copiilor. Aceștia îl văzuseră zburând și ar fi vrut să zboare și ei. Au încercat să zboare de la podea, s-au urcat în pat și la fel, au încercat iarăși, însă toate încercările lor au fost sortite eșecului.

„Cum faci să zbori?”, a întrebat John. Și Peter a răspuns: „Trebuie să te gândești la lucruri plăcute, să ai gânduri frumoase și ele te vor ridica în aer.”

Un alt moment frumos este în filmul Hook. Filmul urmărește viața unui bărbat în vârstă care are propria familie și care descoperă că el a fost Peter Pan. Trebuie să se întoarcă în Neverland însă are o mare problemă. Nu-și mai amintește cum să zboare. Știe că trebuie să se gândească la lucruri plăcute, să aibă gânduri frumoase, însă tot nu poate să se dezlipească de pe pământ. În final, se gândește la familia sa și gândurile cu privire la aceasta îl fac să zboare, să se înalțe din nou.

Gândurile lui Dumnezeu cu privire la noi și familia noastra sunt gânduri frumoase, plăcute, multe, mai multe decât boabele de nisip (ps.139:18), gânduri de pace și nu de nenorocire, ca sa ne dea un viitor și o nădejde (Ier. 29:11).

Gândurile noastre nu sunt gândurile lui Dumnezeu. Și pentru că nu sunt, și pentru că acestea se materializează de cele mai multe ori, da, căsnicia pentru mulți devine „singurul război în care, în cele din urmă, la sfârșitul zilei vei împărți acelasi pat cu dușmanul”, și nu va fi bucățica de cer, colțul acela de Rai promis reciproc inca din prima zi.

Nimic nu este mai ușor decât a gândi, tot așa cum nimic nu este mai greu decât a gândi bine si corect. În aceași idee, viața noastra de familie nu se ridică mai presus de măsura gândurilor noastre. Gânduri care de altfel sunt păcătoase și corupte. De aici și imperativul de a cunoaște gândul lui Dumnezeu, planul Său cu privire la noi și familia noastră. Când vom cunoaște și vom trăi gândul Lui, întotdeauna fericirea Sa va deveni fericirea și împlinirea noastră. Care ar fi gândurile Sale?

În primul rând gândul lui Dumnezeu pentru căsnicia noastră este ca El să Continue reading “Gândul lui Dumnezeu, fericirea noastră.”

Frumuseţea căsniciei creştine.

„Cât de frumoasă este căsnicia între doi creştini, doi care sunt una în casă, una în dorinţă, una în modul de viaţă pe care îl urmează, una în religia pe care o practică… Nimic nu-i desparte în trup sau spirit… Ei se roagă împreună, se închină împreună, postesc împreună; se învaţă reciproc, se încurajează reciproc, se întăresc reciproc. Merg alături în Biserica lui Dumnezeu şi sunt părtaşi ai ospăţului lui Dumnezeu; alături trec prin dificultăţi şi persecuţie, împărtăşind o mângâiere reciprocă. Nu au secrete unul faţă de celalalt; nu evită compania celuilalt; nu aduc niciodată întristare inimii celuilalt…. Văzând asta, Christos se bucură. Unor astfel de oameni El le dăruieşte pacea Sa. Unde sunt doi ca aceştia împreună, este şi El prezent.”

Cuvintele lui Tertulian străbat peste ani revelând o realitate după care tânjesc mulţi dintre cei ce poartă numele lui Christos şi anume descoperirea frumuseţii în cadrul căsniciei creştine. În zilele noastre din nefericire, în cea mai mare parte, Biserica nu mai conştientizează prezenţa Celui ce umblă în mijlocul lampadarelor de aur cu un glas ca al multor ape. Ca urmare, nici viaţa de familie a acestei largi majorităţi nu se mai face auzită ca un ecou al vocii Sale ci este precum un gong de aramă zgomotos sau un chimval zăngănitor.

Totuşi, frumuseţea de care vorbeşte acest părinte al bisericii, frumuseţea căsniciei descrisă de Scripturi este conturată odată cu înţelegerea scopurilor pentru care aceasta a fost creată. Ceea ce conferă frumuseţe căsniciei este tovărăşia, camaraderia. „Nu este bine ca omul să fie singur!” Suntem creaţi să trăim în relaţii iar căsnicia este cel mai intim nivel al relaţiilor umane. Apoi, aceasta este pilonul de bază al societăţii. Lumea ar fi un dezastru dacă familia s-ar strica complet şi ar înceta să mai existe. De asemenea, căsnicia este pentru reproducere. „Duceţi-vă şi umpleţi pământul!”, a spus Dumnezeu cuplului primordial. Aceasta nu înseamnă că familia este doar o „clinică maternă”. Nu. Mariajul şi sexul în cadrul acestuia este şi pentru plăcerea noastră. Căsnicia este un lucru bun şi plăcut atunci când lucrurile se aşează cum trebuie. Ea este de asemenea o Continue reading “Frumuseţea căsniciei creştine.”

Iertarea în căsnicie.

Recent, un studiu a fost făcut pe 200 de adulți căsătoriți cu privire la iertare. Cercetătorii se întrebau în ce măsura abilitatea de a ierta pe celălalt influențează satisfacția maritală și bunăstarea generală personală. Rezultatele au fost uimitoare!

Cercetarea sugerează că este o relație imensă între satisfacția în căsnicie și iertare. De fapt, se pare că o treime din această satisfacție este relaționată cu capacitatea de a ierta. Nu numai ca iertarea impactează relația de cuplu, însă este semnificativ relaționată și cu bunăstarea emoțională. Atunci când au iertat, indivizii au resimțit o scădere a simptomelor depresiei, anxietatii etc.

Peter J. Larson, “New Forgiveness Research”

Deci, iertați oameni buni, iertați din toată inima și veți fi fericiți. Asta este și promisiunea fratelui meu mai mare. Atâtea lucruri m-a învătat și în privința asta, de nenumarate ori. E cel mai tare la capitolul asta. A iertat o lume-ntreagă. Pe bune!

Cum e să fii căsătorit?

La un prim contact cu această întrebare din partea prietenilor, necăsătoriți firește, și foarte dornici de amănunte picante, am zis, treacă-meargă, mort-copt, eh, cum să fie…foarte tare. Și, pentru că tacrirul a continuat peste măsură, vorba volant, scripta manent, ­ca s-o spun pe șleau și nu „pe după piersic”, vorba unui profesor de-al meu..”mă bucur de nevasta tinereții mele”. Iar această bucurie, care este a mea, este deplină.  A fi căsătorit, cununat(cum i se mai spune) trimite la o atare încununare, încoronare. Dacă e așa, Laura(“laurus”, laur) încoronează viața mea într-un mod sideral, hieratic.

Aprioric, îți dai cu părerea, după calapodul prietenilor mei. Senzorial, reflectezi la ce ar putea fi. Totuși,  practic, nimic nu se compară cu faptul în sine de a fi, complementar, una, în Christos.

Dragostea dintre soț și soție este permanentă, durează o viață întreagă?

Citesc împreună cu soția cartea lui James Dobson, Căsătoria, împlinire sau frustrare. Cartea se prezintă sub formă de întrebari puse profesorului și psihologului Dobson. O citim în timpul nostru de apropriere cu Dumnezeu. Este o unealtă bună în înțelegerea a ceea ce înseamnă cu adevărat căsnicia creștină și pentru a consolida o temelie trainică acesteia. Iată răspunsul autorului la o întrebare destul de interesantă:

Dragostea dintre soț și soție este permanentă, durează o viață întreagă?

“Poate fi și ar trebui să fie. Totuși, Continue reading “Dragostea dintre soț și soție este permanentă, durează o viață întreagă?”

Relație la Superlativ Absolut.

m&lCum aș putea descrie relația dintre mine și Laura?!?! Well… în noaptea dinaintea nunții nu prea am avut somn. E și normal… 🙂 Și, cum mă gândeam eu…mi-am zis că da, relația dintre noi mereu a fost la acest grad, superlativ absolut. În toate aspectele…

De pildă…

–          Cea mai mare încredere. A mea. Atunci când m-am rugat specific pentru viitoarea mea soție. Nu știam cine și cum va fi. Doream însă să fie blondă.

–          Cea mai mare revelație. Atunci când am observat-o,tot la o nuntă în urmă cu 5 ani. Binențeles, era mai frumoasă decât mireasa. Numai la ea m-am uitat. Într-un final nu m-am mai mulțumit cu atât și am abordat-o. Și da, era o blondă frumoasă.

–          Cea mai bună comunicare. Pe când încă nu era Continue reading “Relație la Superlativ Absolut.”

Fericirile de pe muntele căsniciei.

“Fericirile de pe muntele casniciei”
Ferice de barbatul si sotia care vor sti sa fie afectuosi si sa se iubeasca pana la sfarsitul zilelor lor.
Ferice de barbatul si sotia care sunt curtenitori si politicosi unul cu altul la fel cum sunt cu prietenii lor.
Ferice de sotul si sotia care au simtul umorului, pentru ca acesta este un amortizor pentru multe din socurile vietii.
Ferice de cei ce se iubesc si traiesc ca sot si sotie pana la sfarsitul vietii, respectandu-si juramantul de casnicie, caci ei vor fi cu adevarat fericiti în viata.
Ferice de cei ce vor fi multumitori lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile vietii lor si care vor avea zilnic un timp special de a citi Biblia si a se ruga împreuna.
Ferice de cei ce nu-si vorbesc niciodata cu asprime si nu se cearta, caci ei vor face din casa lor un camin al dragostei si bunei întelegeri.
Ferice de sotul si sotia care vor sti sa-si rezolve problemele singuri, fara ajutorul parintilor sau rudelor.
Ferice de sotul si sotia care îsi dedica vietile si caminul pentru gloria lui Hristos si a împaratiei Sal

christina marriageFerice de bărbatul și soția care vor ști să fie afectuoși și să se iubească până la sfărșitul zilelor lor.

Ferice de bărbatul și soția care sunt curtenitori și politicoși unul cu altul la fel cum sunt cu prietenii lor.

Ferice de soțul și soția care au simțul umorului, pentru că acesta este un amortizor pentru multe din șocurile vieții.

Ferice de cei ce se iubesc și trăiesc ca soț și soție până la sfârșitul vieții, respectandu-și jurământul de căsnicie, căci ei vor fi cu adevărat fericiți în viață.

Ferice de Continue reading “Fericirile de pe muntele căsniciei.”

Trupul meu este despre El. de Max Lucado

Trupul meu este despre El.de Max Lucado

„Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi?”(1 Cor. 6:19). Pavel a scris aceste cuvinte împotriva obsesiei după sex a corintenilor. „Fugiţi de curvie” scrie în fraza anterioară. „Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un pãcat savârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.(v.18)

Ce scriptură somon! Nici un mesaj nu înoată mai în contra curentului ca aceasta. Cunoşti imnul sexual al zilelor noastre: „Fac ce vreau. E trupul meu.” Răspunsul ferm al lui Dumnezeu? „Nu, nu e. E al meu.”

Înţelege te rog, Dumnezeu nu e antisex. Îndepărtează orice noţiune cum că Dumnezeu ar fi anti-afecţiune şi anti relaţii sexuale. Până la urmă, el a dezvoltat întregul pachet. Sexul este ideea Sa. Din perspectiva Sa, sexul nu e lipsit de sfinţenie.

El vede intimitatea sexuală în felul în care văd eu Biblia familiei. Moştenită din partea tatălui, volumul are sute de ani şi e groasă de cam 30 de centimetri. Plină de însemnări, mâzgălituri, şi un arbore genealogic, care este, după estimarea mea, de nepreţuit. Deci, o folosesc cu grijă.[…]Mai mult pe Max Lucado Romania.

Familie si responsabilitate.

familia impreuna Familia este foarte importanta pentru mine. Am motivele mele…

Parintii mei s-au despartit cand aveam numai doi anisori. Au luat-o pe drumuri separate. Mama a trait un calvar cu Jan in casa. Niciodata nu am putut sa-i spun „tata”. Nu am avut frati. Am aflat apoi ca am de fapt un frate, Alin, din partea tatalui, mai mic cu vre-o doi trei ani ca mine. Pe la paisprezece ani am plecat de acasa vrand sa fac ceva cu viata mea. Pentru mai bine de doi ani am facut sport, kaiac-canoe. Singur, departe de casa, m-am maturizat cam fortat.  Cand m-am intors maica-mea a plecat sa lucreze in Italia, apoi in Anglia. Este stabilita acolo de vre-o cinci ani. Am vazut-o de vre-o doua, trei ori in cinci ani. Si tot de atatia locuiesc singur. Desi am avut-o pe ea si ea m-a avut pe mine (nu intru in detalii), ce am avut noi, nu se incadreaza in modelul traditional al familiei, asa cum o percep eu. Sunt intristat, pentru ca si ea isi dorea altceva, ceva mai mult, ceva de care nu a avut parte.

Poate ca de asta Continue reading “Familie si responsabilitate.”

Legamant. La inceput de drum…

legamant-la-inceput-de-drum1

Marius: Te-am cunoscut la începutul noii mele vieţi, noua mea viață în Dumnezeu, când eram pregătit pentru orice, dar nu şi pentru tine. Nu eram pregătit pentru modul în care mă faci să zâmbesc, să tresalt, să fiu mai bun. Eşti o binecuvântare pentru sufletul meu, care nu merită asta. Din momentul în care te-am întâlnit am ştiut că până atunci n-am cunoscut dragostea.

Laura, te iubesc şi aleg să fii soţia mea, să trăiesc cu tine, să te fac să râzi, să stau alături de tine, să adorm în braţele tale, să fiu o bucurie pentru inima ta, şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, o binecuvântare pentru sufletul tău. Ești etern, pentru totdeauna, o pecete pe inima mea.

Laura: Eram o fetiţă prostuţă cu un vis mare şi foarte îndrăgostită. Continue reading “Legamant. La inceput de drum…”

Pentru o căsnicie fericită

casnicie-fericita

Fiindca ziua cea mare vine cu pasi grabiti, am pus deoparte ceva carti despre casatorie. Pe unele le-am citit, pe altele trebuie sa le citesc. Unele asteapta sa fie cumparate.

Laura sta mult mai bine decat mine la capitolul asta. Cred ca are vre-o doua carti citite in avans. E mult mai entuziasmata decat mine de altfel. Ma molipseste cu debordarea ei. Si, e mult mai atenta la detalii, la lucruri mici, simple, dar frumoase, asa cum sunt urmatoarele principii pe care mi le-a trimis de curand, principii pe care le-a gasit in Biblia lui Mihai, viitorul „nas”, si pe care vreau sa le impartasesc cu tine. Principii, care te Continue reading “Pentru o căsnicie fericită”

La maternitate!

La maternitate, in sala de asteptare trei barbati (un catolic, un baptist si un penticostal) stau cu sufletul la gura. Iese moasa si il felicita pe catolic: – Felicitari aveti gemeni! – Doamne, ce coincidenta, eu chiar lucrez la Minessota Twins… Dupa o ora iese aceeasi femeie si spune baptistului: – Incredibil, aveti tripleti!!! – Nu pot sa cred, ce coincidenta, eu lucrez la 3M Company. Penticostalul lesina. – Ce s-a intamplat, intreaba moasa? – El lucreaza la 7UP…

Iesind cu o alta femeie.

Cu putin timp in urma incepusem sa ies cu “o alta femeie”, in realitate fusese ideea sotiei mele.

“Tu stii ca o iubesti !” – imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere.
“Viata este foarte scurta, dedica-i timp “…
– “Dar eu te iubesc pe tine “, am protestat.
-“Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea”.
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional.
In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.

– “Ce s-a intamplat ? Esti bine ?” m-a intrebat.

Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
– “Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine”, am raspuns, “amandoi, singuri…ce parere ai ?”.

Reflectand un moment la asta, zise:
– “Mi-ar place foarte mult”…
Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire…

Si, pentru Dumnezeu !, cand sosi la casa ei, am vazut ca si Ea era foarte emotionata !
Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.
“Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate”  – imi povesti urcand in masina.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.
Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era “Prima Doamna a Natiunii”.
Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari.
Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea,asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea. Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.
-“Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?”.
– “Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea”, am raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am pierdut filmul.
– “Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu”, spuse mama mea.

Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.
– “Cum a fost intalnirea?” a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
– “Foarte placuta, iti multumesc”, am privit-o recunoscator spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat”.

Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic.
Dupa putin timp am primit un plic dela restaurantul unde cinasem cu Mama.
Continea o nota care spunea :
Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta…., niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine…. TE IUBESC !
Mama ta.

In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.  Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste…. distreaz- o ! Daca nu….aminteste- ti-o !
Dumnezeu iarta, dar Timpul nu iarta niciodata.
NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!

Infidelitatea, motiv de destrămare a unei căsnicii.

“Eu vă spun că oricine îşi lasă soţia, afară de cauză de desfrânare şi se va căsători cu alta, comite adulter” (Matei 19:9).
Prin aceste cuvinte Isus Hristos îi dă posibilitatea unui creştin să divorţeze de partenerul infidel.
Totuşi, ce se întâmplă în cazul în care partenerul nevinovat decide să-şi salveze căsnicia, iar cei doi decid să-şi refacă relaţia dintre ei? Cu ce probleme se vor confrunta cei doi şi cum por depăşi ei cu succes aceste probleme?
Să vedem cum ne ajută Cuvântul Domnului!
Mai întâi trebuie să înţelegem amploarea prejudiciului adus, a distrugerilor produse de infidelitate.
Isus Hristos a explicat că Dumnezeu Tatăl, Cel care a fondat căsnicia a stabilit ca soţul şi soţia să nu mai fie doi, ci un singur trup: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa şi se vor face un singur trup” (Geneza 2:24).
El a adăugat: “Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”.
Într-adevăr, căsătoria este menită să-i unească pe cei doi pentru totdeauna. Când o persoană încalcă jurământul de căsătorie prin adulter, apar consecinţe extrem de dureroase: “Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6).
“Nu vă înşelaţi: “Dumnezeu nu se lasă batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7).
O confirmare a acestui fapt o constituie suferinţa de care are parte partenerul nevinovat. Efectele adulterului por fi asemănate cu cele ale unui uragan care devastează totul. Un psiho-terapeut mărturiseşte: “Câţiva dintre pacienţii mei mi-au spus că le-ar fi fost mai uşor dacă le-ar fi murit partenerul”.
Bineînţeles, că cei care sunt în situaţia de a le fi murit partenerul poate consideră afirmaţia exagerată, dar să nu uităm că astea sunt simţămintele celor în cauză. În orice caz, este clar că adulterul provoacă o durere sfâşietoare. Marea majoritate nu-şi mai revin niciodată complet după o astfel de experienţă.
Având în vedere o astfel de suferinţă, unii s-ar putea întreba: “Trebuie ca adulterul să pună capăt unei căsnicii?” Nu neapărat. Afirmaţia lui Isus referitoare la adulter scoate în evidenţă faptul că partenerul fidel are posibilitatea scripturală de a divorţa, dar nu este obligat să o facă. Făcând schimbările necesare, unele cupluri decid să refacă şi să consolideze relaţia care s-a rupt în urma rănirii produse, chiar dacă nimic nu scuză adulterul.
Desigur este mai bine ca într-o relaţie conjugală schimbările necesare să se facă atunci când partenerii îşi sunt fideli unii altora. Totuşi, chiar şi în caz de infidelitate, unii dintre partenerii nevinovaţi, decid să-şi salveze căsnicia. În loc să ia o astfel de decizie bazându-se pe speranţa că lucrurile vor decurge aşa cum va dori partenerul (partenera) nevinovată, aceasta va trebui să cântărească mai degrabă consecinţele.
Probabil că se vor lua în consideraţie necesităţile copiilor, precum şi propriile necesităţi afective, fizice, spirituale şi financiare. De asemeni, partenerul trebuie să dea dovadă de înţelepciune şi să vadă dacă îşi mai poate salva căsnicia.
Înainte de a încerca să reclădească o casă dărâmată de uragan, un constructor trebuie să vadă dacă respectiva casă mai poate fi renovată.
În mod asemănător, înainte de a încerca să refacă o relaţie care a fost distrusă prin infidelitate, un cuplu, în special partenerul fidel, va trebui să facă o evaluare realistă a posibilităţii de refacere a intimităţii şi încrederii conjugale.
Un factor care trebuie luat în considerare este acela de a vedea dacă partenerul vinovat demonstrează căinţa sinceră sau dacă nu cumva comite încă adulter “în inima lui” şi nu numai: “Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: “Să nu preacurveşti”. Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:27-28).
Deşi promite că se va schimba, ezită el oare să pună dintr-odată capăt relaţiei lui imorale? Se mai uită el cu interes la altă femeie? Dă el vina pe soţie pentru adulterul comis? Dacă da, eforturile, de a redobândi încredere în partener, au puţine şanse de reuşită.
Pe de altă parte, dacă el pune capăt aventurii lui nepermise, dacă îşi asumă răspunderea pentru conduita lui rea şi dacă demonstrează că face tot posibilul pentru a-şi reface căsnicia, partenerul nevinovat, fidel ar putea vedea în toate acestea o bază pe care să-şi clădească speranţa că într-o bună zi va putea avea din nou încredere deplină în el: “Dacă, deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piardă unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă” (Matei 5:29).
De asemenea, ar putea oare partenera fidelă, nevinovată să-şi impună să te ierte?
Asta înseamnă că ea nu trebuie să-şi exprime sentimentele profund rănite de cele întâmplate sau că trebuie să pretindă că nimic nu s-a întâmplat, nimic nu s-a schimbat.
Asta înseamnă că cel rănit se va strădui ca, la timpul potrivit, să nu mai aibă resentimente adânci.
O iertare de acest fel pretinde timp, dar poate continui la punerea unei baze solide, pe care să fie refăcută căsnicia.
După ce partenerul fidel a decis să salveze căsnicia, ce paşi ar putea să facă cei doi? Aşa cum molozul din jurul unei case grav avariate de un uragan trebuie înlăturat, la fel şi “molozul” din jurul unei căsnicii trebuie dat la o parte. Printr-o anumită măsură, lucrul acesta este posibil în cazul în care cei doi îşi dezvăluie reciproc sentimentele.
În Proverbe 15:22 se spune: “Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici”.
Adunarea care să chibzuiască presupune alăturarea celor doi într-o discuţie intimă, nu în sensul de “mulţime”, ci de adunare confidenţială între două persoane, sfat.
Prin urmare, termenul în esenţa lui nu implică o simplă discuţie superficială, ci o comunicare simplă, din tot sufletul, în care ambele părţi îşi dezvăluie sentimentele cela mai profunde: “Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturi” (Proverbe 13:10).
De exemplu: în unele cazuri partenerul fidel doreşte să pună celuilalt mai multe întrebări. Cum a început aventura? Cât timp a durat? Cine mai ştie despre ea?
În mod sigur, pentru amândoi va fi dureros să discute aceste detalii. Totuşi s-ar putea ca partenerul-victimă, nevinovat să considere că este necesar să ştie aceste lucruri ca să-şi poată recâştiga încrederea.
Dacă aşa stau lucrurile, cel mai bine este ca partenerul infidel să răspundă cinstit şi cu respectul cuvenit faţă de cel ce l-a nedreptăţit.
El ar trebui să-i explice toate aceste lucruri cât mai delicat cu putinţă, fără a pierde vreo clipă din vedere faptul că obiectivul pentru care dezvăluie toate aceste lucruri extrem de dureroase este acela de a aduce vindecare, nu de a răni: “Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţeleaptă aduce vindecare” (Proverbe 12:18); “De aceea, lăsaţi-vă de minciună: “Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” pentru că suntem mădularele unii altora” (Efeseni 4:25).
Când îşi exprimă sentimentele referitoare la cele întâmplate, amândoi vor trebui să fie plini de tact, să se autocontroleze şi să se asculte cu empatie.
1. “Cine vorbeşte fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea” (Proverbe 18:13).
2. “De aceea daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa noastră-fapta; cu fapta-cunoştinţa; cu cunoştinţa-înfrânarea…” (2Petru 1:6).
Bine şi de dorit este să se ceară sprijinul celor din biserică, oameni evlavioşi şi cu multă experienţă care pot acorda un sprijin deosebit de eficient ambilor parteneri: “Este vreunul dintre voi bolnav? Să cheme presbiterii Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-i vor unge cu undelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi, şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate” (Iacov 6:14-15).
După ce ambii parteneri şi-au limpezit, atât cât a fost posibil, sentimentele, ei îşi pot reface în linii mari căsnicia. Acolo unde au descoperit puncte slabe, trebuie făcute schimbări corespunzătoare.
Obligaţia de a face schimbări îi va reveni în principal partenerului vinovat. Totuşi, cel care este fidel trebuie să contribuie şi el la consolidarea punctelor slabe ale căsniciei. Aceasta nu înseamnă că adulterul s-a comis din partea celui fidel sau că ar putea fi scuzat.
Pentru comiterea unui astfel de păcat nu există nici o scuză valabilă. În acest sens se pot studia comparativ următoarele versete biblice:
“Femeia pe care mi-ai dat-o să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat” (Geneza 3:12).
“Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (1Ioan 5:3).
Aceasta înseamnă pur şi simplu că în căsnicie probabil că au existat probleme ce trebuie rezolvate. Refacerea căsătoriei este un proiect la realizarea căruia trebuie să contribuie ambii parteneri.
Este necesar oare să aveţi mai multe valori şi obiective comune? Aţi neglijat activităţile spirituale? Procesul acesta de descoperire a punctelor slabe majore şi de efectuare a schimburilor necesare contribuie însăşi esenţa refacerii unei căsătorii deteriorate. Chiar şi o casă construită temeinic necesită cu regularitate efectuarea unor lucrări de întreţinere.
Cu atât mai importantă este deci “întreţinerea” unei relaţii refăcute. Cuplul nu trebuie să permită ca trecerea timpului să le erodeze hotărârea de a ţine la deciziile luate.
În loc să se descurajeze atunci când se confruntă cu mici regrese, cum ar fi reluarea unor obiceiuri legate de o comunicare superficială, ei ar trebui să întreprindă imediat paşii necesari pentru a reface o bună comunicare şi pentru a continua să meargă înainte: “Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9); “Căci cel neprihănit de şaote ori cade şi se ridică” (Proverbe 24:16).
Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l facă soţul şi soţia este se a pune pe primul plan activităţile spirituale şi de a nu permite vreodată ca acestea sau căsnicia lor să devină mai puţin importantă decât alte activităţi.
În Psalmul 127:1 se spune: “Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei care o zidesc”. Iar Isus a avertizat şi El: “Oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face, va fi asemănat cu un om fără minte care şi-a zidit casa pe nisip. A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit şi căderea i-a fost mare” (Matei 7:24-27).
Da, dacă principiile Bibliei sunt ignorate, considerându-se că sunt greu de aplicat, căsnicia va continua să rămână fără apărare în faţa unei furtuni, un nou test al fidelităţii.
Însă, dacă soţul şi soţia respectă normele biblice în toate privinţele; căsnicia va avea parte de binecuvântare divină.
Ei vor avea totodată şi cel mai puternic motiv ca să-şi rămână fideli unul altuia: dorinţa de a-i plăcea lui Dumnezeu, întemeietorul căsătoriei: “Şi dacă se scoală cineva împotriva unuia, doi pot să-i stea împotrivă şi funia împletită în trei nu se rupe uşor” (Eclesiast 4:12).
“… care este cea mai mare poruncă din Lege? Isus a răspuns:”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este : “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii” (Matei 22:36-40).

(material preluat)