Unul din patru creştini americani se identifică cu mişcarea carismatică.

Potrivit unui nou studiu The Barna Group , mai mult de jumătate (56%) din creştinii tineri între 18 şi 25 de ani cred că darurile spirituale sunt valide astăzi şi cel putin unul din patru se identifică cu mişcarea carismatică sau penticostală. Acest număr a fost mult mai mic printre creştinii americani ca întreg însă 25% dintre protestanţi şi 20% dintre catolici încă se identifică cu mişcarea carismatică. Totuşi creştinii mai tineri nu sunt atât de înclinaţi să adopte o teologie specifică potrivită cu credinţele lor carismatice. Se ridică întrebarea: ce va defini următoarea generaţie de credincioşi carismatici şi penticostali din Statele Unite?, spune David Kinnaman, preşedintele Barna Group. “ Având parte de mai puţină critică din partea diferitelor denominaţiuni creştine, acestia trebuie să se îndrepte spre fundamente teologice solide şi să găsească o cale pentru a trăi în credincioşie în cultura largă a artei, a mediei, a tehnologiei, a stiintei si a afacerilor.”

Reformat Carismatic.

Dacă avem nevoie de ceva astăzi în Biserici, ceva care sa schimbe generaţia în care trăim întrun mod radical, cu siguranţă acest lucru ar fi un accent deosebit pus pe doctrina sănătoasă, adevărul apostolic, fidelitatea şi exactitatea faţă de Sfintele Scripturi. Dar, nu numai atât. Avem nevoie să îmbrăţişăm deopotrivă ceea ce ne-a fost lăsat nouă, copiiilor noştri şi celor ce sunt departe acum, Rusaliile, o experienţă spirituală revigorantă şi plină de putere disponibilă pentru toţi.

Las Duhul lui Dumnezeu să vă convingă prin câteva cuvinte din sectiunea de Cuvânt înainte la cartea Bucurie negrăită- botezul şi darurile Duhului Sfânt, de Dr. Martin Lloyd-Jones.

“… Marea Britanie a fost martora a două mişcări radicale care au avut un extraordinar potenţial de răspândire. Este vorba despre mişcarea reformată, care pune accentul pe doctrină, predicarea expozitivă şi fidelitatea totală faţă de Scriptură şi, mişcarea carismatică, centrată pe botezul cu Duhul Sfânt şi darurile Duhului Sfânt, pe spiritul puternic al călăuzirii personale şi pe cutezanţa libertăţii în închinare.

Punctele slabe ale bisericilor reformate au fost deseori tradiţionalismul, lipsa de evanghelizare şi multumirea pe care o găseau într-o doctrină sigură, recunoscută în mod sincer de către toţi. Punctele slabe ale carismaticilor au fost îngăduinţa de sine iar câteodată, indulgenţa faţă de plăcerea pe care o găseau în „experienţă”, lipsa de interes pentru doctrină şi naivitatea în politica bisericii.

În ultimii ani, ambele grupări au avut parte de binecuvântari considerabile, dar dacă ele nu încep să înveţe una de la cealaltă, se pot aştepta la fel de bine ca mustrarea să vină peste vieţile lor. […]

Dacă punerea laolalta a celor mai bune elemente ale mişcării reformate şi a celei carismatice are potenţialul unei explozii, trezirea reprezintă chibritul care o declanşează! Ea nu poate fi organizată de comitete; festivalurile şi sărbătorile nu o pot înmulţi; noi nu o putem genera: doar Dumnezeu ne-o poate trimite de sus. Capitolul 2 din Faptele Apostolilor şi istoria Bisericii apostolice care urmează, reprezintă mai mult decât o experienţă carismatică sau o abordare doctrinară – ea este trezirea în forma ei arhetipală.”

Peter Lewis