O faci în felul tău? 

​“I Did It My Way” (Am făcut-o în felul meu!), este piesa cu care este asociat cel mai mult Frank Sinatra. Frank Sinatra. The Voice, vocea secolului!

Piesa a devenit un fel de temă a vieții sale, un imn al propriului destin și a peregrinării sale pe acest pământ. Cei care l-au cunoscut spun că piesa e parte muzică, parte autobiografie, o mărturisire a felului în care acesta chiar a trăit.

În vremuri bune sau mai puțin bune, când viața nu s-a materializat în felul în care și-a imaginat-o, el i-a ținut piept și a făcut lucrurile ÎN FELUL LUI. Nimeni și nimic nu îi stă în cale unui asemenea om. Nimeni nu-i spune ce să facă și cum să facă. El este liber!

Ascultă primul vers din piesă:

Acum, sfârșitul e aproape

Am cortina în față pentru ultima dată.

Prietene, îți spun clar,

Îmi mențin părerea de care sunt sigur.

Am avut o viață plină,

Am colindat fiecare drum

Și, mai mult de-atât,

Am făcut-o în felul meu.
Câtă siguranță, nu-i așa? Piesa este mai mult decât imnul vieții sale. Este povestea mea și a ta. Povestea umanității noastre. Ne place și vrem ca totul să se facă în felul nostru. Să fim liberi. Doar că este o minciună. Drept, o minciună superbă și plăcută, dar tot minciună.

Puțin realizăm însă că libertatea reală nu ne-o găsim în noi înșine ci că ne-o aflăm în El, Creatorul nostru. Și că, în loc să fredonăm ÎN FELUL MEU, mai bine am spune și noi precum Hristos: „Nu în felul Meu, ci în felul Tău, nu voia Mea, ci voia Ta!”. Să fii una cu Dumnezeu, ascuns în Dumnezeu – viața ta, cea mai înaltă chemare, scopul și destinația ta pe acest pământ.

Ravi Zacharias despre mirare.

Mirarea e acea calitate a minţii care se bucură de fiorul emoţiei, deşi nu renunţă niciodată la raţiune. Este acea abordare a realităţii ce nu are nevoie mereu de momente de exaltare pentru a se menţine pe linia de plutire, dar nici nu este făcută vulnerabilă de căderile în lupta vieţii.

Ea vede extraordinarul în ordinar şi găseşte în extraordinar confirmarea a ceea ce deja ştie. Mirarea îmbraţisează sufletul (spiritual) dar este resimţită şi în trup (materialul). Mirarea interpretează viaţa prin ochii eternităţii în timp ce se bucură de clipă, însă nu lasă niciodată ca imaginea de moment să epuizeze eternul. Mirarea dă farmec şi ştie unde şi când să găsească acel farmec. Mirarea ştie cum să citească umbrele, deoarece cunoaşte natura luminii. Mirarea ştie că deşi nu te poţi uita ţintă la lumină, nu poţi să vezi nimic fără ea. Ea nu se sfârşeşte odată cu copilăria, dar îşi găseşte tâlcul acolo. E ca o plimbare printr-o pădure, trecând peste obstacolele şi ocolisurile obişnuite, în timp ce simţul orientării îţi spune: „Iată calea, mergi pe ea”(cf. Isaia 30:21). Aşadar nu este deloc surprinzator că din cele şaptezeci de apariţii ale cuvântului miracol (minune) în Vechiul Testament, aproape jumătate din ele sunt folosite de David, dulcele cântăreţ al lui Israel. Miracolul şi cântecul merg mână în mână. Mirarea nu se poate abţine să nu izbucnească în cântec. Până şi natura recunoaşte acest lucru.

Ravi Zacharias, Redescoperind mirarea, Ed. Cartea Creştină, p. 34, 35.

Leacul pentru dezamagire. de Max Lucado

Leac Nu-i cere lui Dumnezeu sa faca ceea ce vrei tu. Cere-i lui Dumnezeu sa faca ceea ce trebuie.

Cand Dumnezeu nu face ceea ce vrem noi, nu este usor. Niciodata nu a fost. Niciodata nu va fi. Insa credinta este convingerea ca Dumnezeu cunoaste mai mult decat noi despre viata asta si El ne va scoate la capat.

Dezamagirea este vindecata de asteptari reevaluate.

Imi place povestea despre tipul care s-a dus la magazinul de animalute cautand un papagal cantator. Se pare ca era burlac si in casa sa era prea liniste. Proprietarul magazinului avea pasarea potrivita pentru el, asa ca barbatul a cumparat-o. Ziua urmatoare burlacul a venit acasa de la servici intr-o casa plina de muzica. S-a dus la colivie sa hraneasca pasarea si a remarcat pentru prima oara ca papagalul avea doar un picior. […] Mai mult pe Max Lucado Romania.