Posts Tagged ‘calvinism’

John_Calvin.125w.tnR.C. Sproul scrie un articol interesant despre John Calvin, (John Calvin’s Legacy: The Theologian of theologians) alăturându-se celor mulţi ce sărbătoresc anul acesta 500 de ani de la naşterea sa. Printr-o incursiune în gândirea lumii antice acesta subliniază importanţa covărşitoare a lui Aristotel în filosofie. Acesta şi-a câştigat dreptul de a fi numit “Filosoful”. Printre studenţii la filosofie se înţelege că titlul poate fi cu referire pentru o singură persoană- Aristotel.

Într-o manieră similară, specifică Sproul, studiul teologiei a dat de-a lungul istoriei mulţi gânditori. Mulţi sunt cunoscuţi pentru abilitatea lor de a oferi o sinteză între teologie şi filosofia seculară. Astfel, Agustin este  cunoscut pentru abilitatea de a lua percepte din filosofia lui Platon şi de a le converti pentru a defini teologia biblică. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Toma d’Aquino, care a oferit o sinteză între filosofia lui Aristotel şi gândirea creştină. Printre reformatori, Luther, un student strălucit al limbajului, a oferit răspunsuri adânci cu privire la credinţa creştină. Luther nu a fost un sistematician şi nici n-ar putea fi numit teologul teologilor. Nu a dezvoltat o teologie sistematică. Această sarcină i-a revenit în secolul al şaisprezecelea (mai mult…)

calvinCelebrarea de 500 de ani de la naşterea lui John Calvin nu a trecut neobservată în Boston, scrie The Christian Post. Sute de oameni au fost prezenţi în week-end la evenimentul “Reformation 500 Celebration”, tocmai pentru a celebra influenţa larg culturală a reformatorilor. “Reformatori precum Knox, Luther şi Calvin au strălucit prin doctrina Sola Scriptura, deschizând uşa pentru o reformă culturală cu un impact larg”, au afirmat cei de la Vision Forum Ministries. “Perspectiva biblică globală a lui Calvin a prins rădăcini adânci în Lumea Nouă- un motiv pentru care învăţaţii îl descriu pe el ca pe adevăratul fondator al Americii”. Calvin s-a născut pe 10 iulie, 1509.

      Ii spun un bun venit si lui Betuel Vararu. Este colegul meu de catva timp aici la Seminar si impartasim aceeasi perspectiva teologica. Intocmai ca si Betu, am un respect deosebit pentru John Piper si felul in care acesta il prezinta pe Christos. Sa suferi! O favoare?!…raspunsul lui John Piper este ultimul post de pe blogul colegului meu.

John Piper

 

     „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci și să pătimiți pentru El.”(Fil.1:29)

      Faptul că sunt copilul lui Dumnezeu prin Isus Hristos I se datorează doar Lui. O mărturisesc cu o convingere de nezdruncinat. Vechea cântare, În îndurarea Domnului cum am ajuns, nu stiu!, mi se potrivește de minune. Și vorbesc foarte serios. Nu sunt în apele mele lângă oameni care afirmă și se bat în piept că ei L-au ales pe Dumnezeu, ei au decis, ei au ajuns la concluzia că se merită făcut pasul acesta. Se bat oarecum în piept cu pocăința și credința lor, și, în ochii lor, decizia pe care ei au făcut-o, capătă o deosebită importanță. Nu exclud importanța ei, dar nici nu mă chinui s-o accentuez prea mult. Pericolul este să ridici pocăința și credința la rang de virtute personală. Și concluzia logică nu ne-ar conduce altundeva decât la câștigarea mântuirii prin efort propriu, și implicit, la mândrie. Adică, totuși.. sunt mai grozav ca ceilalți.. eu m-am pocăit, adică am ajuns la anumite concluzii în viața mea și.. mi-am dat seama că asta e calea și pe deasupra, eu cred.. păi alții nu sunt capabili de performanța asta.. și raționamentul ar putea continua până când ne-am da seama că nu suntem așa de răi ca alții. Sincer, mă interesesează mai mult ce stă în spatele acestei decizii. Pocăința și credința sunt condiții esențiale pentru a fi mântuit, dar Biblia mi-a descoperit că ele sunt un dar. De fapt versetul citat îmi spune că este un har să crezi, o favoare. Ceva ce îți este dat. Dacă înțeleg corect acest verset înseamnă că toată mândria mea, ascunsă bineînțeles, că pe aici am trecut și eu, s-a dus. Asta e ideea harului. Oricum, cei mai mulți nu îmbrățișează această realitate.

      Ce să mai spun de partea a doua a versetului, alt paradox, care presupune o provocare mult mai mare decât prima. Har, favoare, să suferi pentru El. Înțeleg că îți este dat să crezi, și să te bucuri de aceasta, mai ales dacă te găsești printre cei care cred, dar să consideri o favoare, un har să suferi pentru Hristos nu auzi prea des. Și totuși auzi de la apostolul Pavel în scrisoarea către Filipeni, scrisă, interesant, din închisoare. Acest verset, sincer, reprezintă o provocare pentru mine, dacă am de gând să iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu.

      Teologia suferinței nu prea mai încape în premisele noastre posibile. Și totuși Biblia vorbește destul de des despre această temă. Domnul Isus Hristos spunea că nimeni nu începe să-și zidească un turn sau să înceapă un război până nu își face anumite calcule și socoteli (Luca 14:25-35), în contextul în care El vorbea despre felul în care ar trebui să fie un ucenic al Lui. Lepădarea de sine este un concept care încet, încet dispare chiar și din vocabularul predicatorilor. Se preferă ideea unei „evanghelii a prosperității”. Cauzele sunt diverse, dar problema esențială o reprezintă înțelegerea greșită a nașterii din nou, sau lipsa realității acesteia în viața creștinilor.

      Clipul pe care l-am postat are câteva răspunsuri zdruncinătoare în privința aceasta. Face parte dintr-o conferință susținută de Dr. John Piper pe tema suferinței. Titlul „You must suffer” spune mai mult decât l-aș putea descrie eu. Ideea centrală este că suferințele lui Hristos de acum 2000 de ani se văd cel mai bine când trecem noi prin suferință datorită Numelui Său. Aceasta este mărturia puternică cu privire la suferințele Lui. Nu are legătură cu faptul că noi trebuie să suferim pentru mântuirea noastră, pentru că oricum ar fi în zadar. Hristos a plătit prețul pentru păcatele noastre și a absorbit mânia lui Dumnezeu care ne era destinată nouă datorită păcatelor noastre, adică celor care ne-am pus încrederea în El și ne bazăm viața aceasta și cea veșnică pe El. Și punctul culminant al acestei expuneri este că un copil născut din Dumnezeu este plin de bucurie în mijlocul necazului. Cu alte cuvinte, el va ajunge să considere suferința pentru Numele Lui un har, un dar, o favoare. John Piper a avut și continuă să aibă un impact mare asupra tot mai multor creștini, atât din State, cât și din întreaga lume, datorită Evangheliei necompromise proclamată cât mai clar cu putință, într-o manieră simplă, dar nu simplistă. Clipul este doar în limba engleză. Vizionare plăcută!

      De „Lecrae” nu am auzit până când, nu demult, au fost promovați pe www.desiringgod.org de către binecunoscutul Dr. John Piper, pastor al bisericii baptiste Bethlehem din Minneapolis. Prediciile lui mi-au modelat oarecum gândirea teologică în ultima perioadă, accentul fiind pus pe gloria lui Dumnezeu, văzută și proclamată de către aleșii Săi,  în mijlocul tuturor circumstanțelor, chiar și în mijlocul suferințelor, sau chiar și atunci când „smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri…” chiar și atunci „tot mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele”(Hab. 3:17-18), o perspectivă profund biblică, calvinistă de altfel, care te eliberează te stresul unei vieți trăite în obținerea propriei dreptăți sau neprihăniri și îmbrățișarea neprihănirii oferite de Dumnezeu prin Fiul Său, Domnul Isus Hristos, bazată doar pe harul și mila lui Dumnezeu. Don’t waste your life de fapt, este o melodie realizata pe baza unei carti de-a lui John Piper, Nu-ti irosi viata!

     Nu obișnuiesc să ascult Hip-Hop, dar mesajul, semnat Lecrae,  m-a cucerit, să spun așa, prin profunzimea și abundența adevărurilor biblice care sunt exprimate prin melodiile lor.  Spuneam la un moment dat că ele conțin mai multă Evanghelie decât 100 de cântări corale de-ale noastre. Avem nevoie de astfel de oameni care să proclame curat Evanghelia lui Hristos acolo unde Dumnezeu i-a așezat, în stilul și cultura fiecăruia. Probabil majoritatea dintre noi avem prejudecăți atunci când vine vorba de anumite stiluri de muzică, însă pe măsură ce asculți Lecrae nu ai cum să nu observi că tipul ăsta are o pasiune și dorință de a prezenta o Evanghelie necompromisă anumitor categorii de oameni la care cei mulți nu le-ar acorda nicio șansă în materie de mântuire.  

     Mă rog ca Dumnezeu să schimbe mintea și inima noastră prin Duhul Lui, astfel încât să-L considerăm pe Hristos infinit mai valoros decât orice, pentru că El este mai valoros decât orice. Și atitudinea asta să fie văzută în stilul de muzică pe care îl preferăm, sau în locul unde Dumnezeu ne-a așezat pentru încă puțin timp. Totul pentru slava și harul Lui!

         -Betuel Vararu-

 

prin-harul-lui

Recomand “Prin harul si pentru slava Lui” de Thomas Nettles. Dr. Nettles este profesor de teologie istorica la seminarul Teologic Baptist de Sud, Luisville, Kentuky, SUA.

Am avut ocazia prin octombrie sa-l intalnesc la Brasov.  Am fost acolo impreuna cu colegii mei. Prof. Univ. Dr.  Talpos ne-a insotit la aceasta conferinta, chiar daca dr. Nettles are cu totul alte convingeri in privinta teologiei decat dansul. Am apreciat asta.

Dupa diversele prezentari pe care le-a facut, am avut ocazia sa discut cu el. Am fost intarit de cuvintele sale. M-a provocat atat pe mine cat si pe colegii mei sa ramanem alipiti de Scriptura, sa ramanem in adevarul central al Cuvantului lui Dumnezeu.

Sunt de aceeasi parere cu acesta atunci cand afirma ca cea mai pura prezentare biblica a Evangheliei pluteste pe apele doctrinelor harului. De asemenea, orice respingere a acestor doctrine, asa cum preciza Thomas Nettles, poarta cu sine seminte care genereaza pozitii neevanghelice.

Spurgeon este citat la un moment dat in carte, pentru a sublinia ca, „acceptarea fara rezerve a acestora (doctrinele harului), il pregateste pe om pentru lupta impotriva tuturor dusmanilor lui Dumnezeu:

Nu poti infrange un calvinist. Poate crezi ca poti, dar nu poti. (mai mult…)