Posts Tagged ‘cafea’

„Cafeaua e pentru ăia puturoşi şi pentru ăia care au un serviciu la care n-au nimic de făcut. Eu la fabrică m-am obişnuit cu cafeaua. Acolo tot timpul erau momente dintr-astea goale; până venea materia primă, stăteai; da’ în loc să stai, beai o cafeluţă făcută pe reşou. Când venea materia primă, se lua curentul. Ce să faci? Beai o cafeluţă. Când venea curentul, venea şi pauza de masă. Mâncai ce mâncai şi după aia, hop!, o cafeluţă. După pauză, se strica maşina, că, na!, era veche, ce să-i faci. Până venea mecanicul de întreţinere, care se mişca greu, mai luai una. După ce-o repara, stăteai cu mecanicul la un rachiu şi-o cafeluţă, dacă te mai ţinea inima, să-ţi povestească ce-a avut maşina. Şi tot aşa. Eu cred că de asta era aşa de căutată cafeaua înainte, toată lumea avea momente din astea în care nu era nimic de făcut, trebuia să-şi omoare cumva vremea. Şi uite-aşa ne-am obişnuit… Acu’, nici o înmormântare nu poţi face fără să dai o cafeluţă la urmă, la colivă.”
Dan Lungu,  Raiul Găinilor

image

Mirosul de cafea nu apare din senin in toata casa dimineata si nici nu avem vre-un Starbucks ori Costa prin apropriere. Nu trebuie decat sa intind mana si sa mi-o torn in ceasca, in unele zile fiind nevoie de un dublu efort. Merge perfect cu putin lapte, uneori caramel sau vanilie, depinde de zi si de timpul alocat ritualului.
Chiar daca nu consuma, cineva se ingrijeste sa fie acolo, la timp, inainte sa sune ceasul, proaspata si aromata. Iubita mea. Is lucruri minore pe care uneori le luam de-a gata, „for granted”… cum zic ei, dar care fac ca lucrurile sa-ti functioneze, sa „run smoothly”, daca tot ii mentionez. Multumesc pentru cafeaua de dimineata!
Vorba cantecului…

Ridici o spranceana si parca ti-e teama de ziua care vine
Sub plapuma-i cald dar ceasul isteric trage de tine
Si-atunci:
Cafeaua de dimineata
Te-ajuta sa scapi de greata
Si-ti creste moralul
Sa poti suporta
Inca o zi, carnavalul
Inca o zi… carnavalul

Îmi place să beau dimineaţa o cafea bună cu lapte şi puţină miere de albine. Dacă mai am şi o bucăţică de ciocolată pe lângă este grozav. Nu o beau ca tălălăul, ci îmi place s-o sorb, s-o savurez. Chiar câteva ore degust dintr-o ceaşcă puţin mai măricică în timp ce citesc ori, în cazul de faţă, scriu pe blog.

În urmă cu un an am primit de la mama mea câteva pachete cu cafea LavAzza Dek, (decofeinizată). Le-am împărţit pe la rude, prin prieteni. De curiozitate am început şi eu un pachet. După un an mai am încă trei sferturi din el.

Nu-mi place „cafeaua” asta. De fapt, nici n-aş putea spune că-i cafea. Este doar un substitut. Nu te trezeşte, nu te înviorează, nu te pune pe picioare. Arată precum cafeaua, miroase precum cafeaua, are gustul cafelei, dă în clocot (în ibric..; da’ cine mai foloseşte ibricul…?!) precum cafeaua,  însă nu produce în tine ceea ce produce cafeaua adevarată. Este uşor de confundat şi dacă le-ai pune una lângă alta…nu ţi-ai da seama who’s who!? Ia o înghiţitură însă şi te vei convinge. Cu siguranţă!

La fel, avem parte de o formă de creştinism decofeinizat în cultura noastră, să nu crezi nu alta…  Intrăm în şabloanele a ceea ce ar trebui să fie creştinismul adevărat, însă nu mergem prea departe. Ne mulţumim cu o formă de evlavie. Să nu cumva să ne pună careva eticheta de fanatic religios. Nu domne’, nu! „Eu, păi Eu… sunt un creştin echilibrat! Da, aşa…echilibrat! Ăia…, săraci cu duhul! Da! Fenomene de suprafaţă, erupţii  temporare pe epiderma creştinismului modern, sau mă rog…postmodern, cum îi zice. Whatever…”

Decofeinizăm creştinismul ăsta până rămânem la un substitut…care, de altfel, chiar nu ne deranjează prea mult. Tot cafea e… doar n-o fi ceai! Nu, e chiar fain! La căldurică la bisericuţă în fiecare duminică, banu-i ban la colectă ca Domnu’ îţi dă înzecit, cravata pusă – nod dublu, Biblia la subţioară pe telefon, Ipod şi playerele MP3/4, în surdină fraţii Groza la subwoofer-ul de 500W din Tico… că doar o dată pe săptămână îi duminică… si doar…e ziua Domnului!

Lucruri bune. Foarte bune. Da,  parcă lipseşte ceva… Ce-o fi lipsind…?  Parcă totuşi este ceva prea decofeinizat…

Apropo, unde mai pui că aceasta formă decofeinizată s-ar putea să fie nocivă pentru „inima”.