Posts Tagged ‘C.S. Lewis’

Concluzii…

„Acestea sunt reacţiile unui laic care behăie la Teologia Modernă. Se cuvine să le auziţi. Probabil nu le veţi auzi din nou foarte des. Enoriaşii nu vă vor vorbi prea des în mod sincer. Odinioară, laicul era dornic să tăinuiască faptul de a crede mult mai puţin decât vicarul; acum tinde să ascundă faptul de a crede mai mult decât acesta. Rolul de misionar între preoţii propriei biserici este unul stânjenitor; dar mă încearcă sentimentul oribil că, dacă o astfel de lucrare misionară nu este întreprinsă cât de curând, istoria viitoare a Bisericii Anglicane va fi probabil de scurtă durată.”

Ferigi si elefanti si alte eseuri despre crestinism – C.S. Lewis

image

Un studiu interesant pe principiul „regulii de aur” a fost condus de Bernard Rimland, directorul Institutului pentru Cercetarea Comportamentului Copilului. Rimland a descoperit că „cei mai fericiţi oameni sunt cei care îi ajută pe ceilalţi.”

Fiecare persoană implicată în studiu a fost rugată să enumere zece indivizi foarte bine cunoscuţi de aceştia şi să-i definească cu „eticheta” de fericit sau nefericit. Ei trebuiau să treacă prin listă iarăşi şi să mai adauge o „etichetă”, altruist sau egoist, folosind următoarea definiţie pentru egoism: O tendinţă constantă în dedicarea timpului şi a resurselor cuiva pentru propriile interese şi propria bunăstare- o neplăcere în a dedica propria persoană pentru interesul celorlalţi.

În clasificarea rezultatelor, Rimland a descoperit că toţi oamenii definiţi ca fiind fericiţi au fost de asemenea descrişi ca fiind şi altruişti. El a scris că cei „ale căror activităţi sunt devotate propriei fericiri şi bunăstări…sunt cel mai probabil, nefericiţi, spre deosebire de cei ale căror eforturi sunt dedicate în a-i face pe alţii fericiţi. În concluzie Rimland a afirmat:”Fă altora ce ai vrea să ţi se facă ţie.” (Bernard Rimland, ‘The Altrruism Paradox,’ Psychological Reports , 51 (1982) : 521, 522.)

Binenţeles, niciodată nu vom putea face acest lucru. Stiaţi asta nu-i aşa?! Nu avem cum să facem acest lucru pentru că noi, în esenţă, in natura noastră, suntem foarte egoişti. Poate de asta nu întâlnim prea mulţi oameni fericiţi, fericiţi cu adevărat.

Un exemplu tipic: Căsnicia! Chiar vorbeam cu Laura ieri… Viaţa de cuplu descoperă toate păcatele astea…egoismul, mândria etc., fiind  un cadru propice pentru ca Dumnezeu să lucreze în noi sfinţenia Sa, caracterul Său. Despre asta vorbeste şi Gary Thomas în cartea sa, Căsătorie sfântă.

Dar dacă scopul primar al lui Dumnezeu pentru căsatoria ta nu este acela de a te face fericit…  ci sfânt? Şi dacă relaţia maritală nu gravitează atât de mult în jurul tău şi a partenerului tău, cât în jurul lui Dumnezeu?

C.S. Lewis are aceeasi abordare. Fericirea nu începe cu ceea ce pot face eu, cu efortul meu, cu sacrificiul meu, oricât de bine intenţionat ar fi. Şi nici cu ceea ce face aproapele meu pentru mine, în folosul meu.  Fericirea gravitează în jurul lui Dumnezeu.  „Nu pot împlini ce spun”, afirma Lewis, „decât atunci când îl iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi: şi nu pot învăţa să-l iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi decât după ce am învăţat să-L iubesc pe Dumnezeu; şi nu pot învăţa să-L iubesc pe Dumnezeu decât dacă învăţ să ascult de El.”

Everything starts with God!

C.S. Lewis a făcut aceste observaţii profunde despre ispită:

“Nici un om nu stie cât de rău este până când nu a încercat din răsputeri să fie bun. O idee stupidă ce afirmă că oamenii buni nu ştiu ce înseamnă ispita circulă în zilele noastre. Evident, este o minciună. Numai cei ce încearcă să reziste ispitei ştiu cât de puternică este… Christos, pentru că a fost singurul Om care n-a cedat vreodată ispitei, este de asemenea singurul Om care cunoaşte din plin ce înseamnă ispita.”

Today in the Word, 1998, p. 24

Ei (cei din biserica primară) au simțit greutatea despre care a vorbit C.S. Lewis cu secole în urmă când s-a gândit la relația dintre câștigarea unui suflet pentru Christos, pe de o parte, și valoarea propriei slujbe de profesor erudit de limba engleză la Oxford, pe de altă parte:

Creștinul privește literatura mai puțin serios decât un păgân…

Păgânul este întotdeauna în stare să facă din experiențele sale estetice o religie…și dorește în mod obișnuit să își mențină superioritatea față de marea masă de oameni care se îndreapta către cărți doar pentru recreere. Creștinul știe însă de la inceput că mântuirea unui singur suflet este mai importantă decât producerea și păstrarea tuturor capodoperelor epice și a tragediilor din lume: iar în ce privește superioritatea, el știe că din moment ce oamenii de jos îi includ pe cei mai mulți săraci, probabil că-i include și pe cei mai mulți oameni superiori.

Important nu este că Lewis (mai mult…)