Posts Tagged ‘Bucuresti’

Weekend-ul aceasta am întîlnit o mulțime de „străini” prin București. O căruță! Poate, de pildă… creștini ortodocși din Rusia, creștini catolici din Italia, creștini baptiști din State și chiar musulmani din Iordania, budiști din China, hinduși din India sau evrei din U.K., Israel…
Și să spunem că pe aeroport le-ar „veni” să se roage. Cam toți ăștia practică această disciplină într-un fel sau altul.
Unde să se ducă ei în timp ce așteaptă cu orele zborul spre propriile zări?
Păi la capela aeroportului.
Rușii n-ar strîmba din nas. Dar, însă, Houston, ceilalți ar avea o problemă. Cu capela adică. Îi ortodoxă.
O fi doar strategie de imagine, brand de țară, ignoranță totală sau pur și simplu vrem să-i convertim pe toți?

image

image

Astăzi, 15 ianuarie 2016, se împlinesc 166 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Tot astăzi, deloc întâmplător, este și Ziua Culturii Naţionale.
Mi-a plăcut o imagine a poetului descrisă de doamna Ioana Pârvulescu în Cartea întrebărilor. Într-un capitol despre Vlahuță, aduce în discuție și felul în care acesta îl privea pe Eminescu. Părerea se pare ca era împărtășită de cam toți tinerii intelectuali din generația respectivă.

Vlahuță, în gimnaziu, citindu-i poeziile și nuvela Sărmanul Dionis, îl admira deja pe Eminescu până la idolatrie. Își construise mental un portret romantic al autorului iubit după chipul și asemănarea lui Dionis: tânăr, subțire,  înalt, palid, cu plete ondulate, „mergând ca un somnambul, parcă-ar pluti”. Venit la București, unde începe Facultatea de Drept și, ca mulți literați din epocă, n-o termină, Vlahuță caută, timp de trei ani, să-și întâlnească idolul, după portretul-robot al imaginației.
Într-o zi, întorcandu-se cu câțiva prieteni de la Universitate, aude pe unul, în dosul Pasajului Român azi dispărut (care lega, prin celebrele lui trepte, Calea Victoriei de Câmpineanu), „Uite, Eminescu!”. Și povestește Vlahuță: „Toți ne oprim să-l vedem. Un domn în vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii…îl văd suindu-se-n tramvai”. Un om ca oricare altul, un burghez, ce mai! Care n-are plete și comite gestul prozaic de a se sui în tramvai, în loc să-și încalece Pegasul.
Ce m-a interesat din această poveste este însă aura pe care Eminescu o avea deja în rândurile studenților,  între care și Vlahuță.

l-au furat pe isus, pruncul isus     În Costco, Hayes, găsești deja standuri întregi cu articole pentru Crăciun. Ca alternativă la brad și alte invenții, ne-am gândit să avem o scenă a nașterii în casă. E mai frumos, mai creștin. Mergem pe Nativity de la Willow Tree. E mai scumpă colecția însă ne-am uitat la calitate, am luat-o treptat și e o investiție pe termen lung.

     Așași, tot admirând accesoriile astea, am dat de o scenă a nașterii asemănătoare ca mărime și am început să criticăm detaliile, timp în care Laura se uita mai atent și mă întreabăCe-i în neregulă cu imaginea asta?

     Nu m-am gândit să fie vre-un purceluș în scenă, deși am întâlnit asta în Cișmigiu, în București. Vezi AICI. În schimb, m-am uitat direct la pătuț. Pruncul Isus nu era și da, mi-am adus aminte că am citit ndva că cel mai furat obiect de Sărbatori este tocmai piesa asta, din astfel de scene ale nașterii.

     Precizez detaliul ăsta unei doamne care privea și ea fără să remarce piesa cea mai importantă însă îmi spune că nu-i adevărat. Că de obicei pruncul Isus e pus în pătuț tocmai în ziua de Crăciun. Că a fost ea cazată la un hotel și s-a mirat ca și noi și i-a fost comunicat că pruncul va veni în scenă tocmai atunci.

     Păi…tocmai de aia, părerea mea.

     Marele internet îmi confirmă apoi amintirea. Se pare că firme specializate chiar oferă programe Save Jesus, dispozitive GPS pentru localizarea pruncului. (mai mult…)

Urmăresc plin de interes evoluţia fostului meu coleg Dumitrescu Lazăr Liviu Alexandru (foto- dreapta, canoe stânga). Împreună am început acest sport frumos şi prea puţin cunoscut, Kaiac-Canoe, la Orşova.  Eu am renunţat. El a continuat. De atunci însă era cu mult înaintea celorlalţi. Ţin minte că dintre  începători el a reuşit primul să stea în barcă şi să meargă şi drept. 🙂 Pantazi, căci aşa-i spuneam, e unul dintre cei mai faini şi mai modeşti oameni pe care i-am cunoscut.

În poza de jos sunt câteva din medaliile, cupele, premiile, de pe peretele casei sale din Stefeşti, Prahova. L-am vizitat în urmă cu aprox. un an şi am schimbat câteva vorbe cu el.

Astăzi, împreună cu Victor Mihalachi, după ce au devenit dubli campioni mondiali în urmă cu doar două saptămâni la Poznan, au cucerit zilele astea şi o medalie de aur şi una de argint la CM Universitare.

Bravo Pantazi! Fii binecuvântat! Nu uita că Dumnezeu merită toată gloria!

Pe lângă institut, de vreun an încoace, „s-au aşezat” câţiva chirigii interesanţi. S-a ridicat parcă peste noapte o magherniţă izolată cu cartoane, cu un fel de folie de plastic pe deasupra şi chiar un coteţ lângă, pentru un maidanez bătrân, ameţit şi tare  amărât. Atât de mult şi de repede s-au extins, încât, dacă n-ai fi locuit primprejur, cu siguranţă ai fi crezut c-au fost dintotdeauna prezenţi.

Cum necum, ne-am obişnuit cu ei. Am trecut noi cumva peste gălăgia şi surescitarea cu tămbălău din serile târzii de primăvară-vară, toamnă-iarnă. Uneori înjurăturile mai sunt acoperite noaptea, mai ales în week-end de muzica de la clubul satanist (aşa am impresia) „Stuf”, de vis-a-vis.

Am trecut şi peste grătarele lor urbane. În lipsa lemnului orice lucru care arde e bun. Bidoane, plastic, etc. Fumul şi mirosul… inconfundabile. Dacă a dat careva foc vreodată la un tomberon  lângă blocul tău, înţelegi ce vreau să spun.

Nu ştiu însă dacă administraţia a trecut de „furăciunile” de care a avut parte pe aici. De vreo câteva ori s-a furat grosolan. Nu-i incriminez pe chiriaşi. Totuşi, mai ştii… Mare-i ispita să nu te gandeşti la aşa ceva. În fine, cum spuneam…cel mai funny moment (pentru noi, studenţii cel puţin) şi ultimul dacă nu mă inşel, a fost în iarnă, de sărbători, când au fost sustraşi cârnaţii lăsaţi la afumat de către fr. T, administratorul. A fost prădată afumătoarea din spatele institutului. Uite cârnaţii, nu-s cârnaţii…

Dincolo de toate fenomenele cu care ne-am pricopsit de la aceştia, scena de azi m-a lăsat mască. Nu-mi venea să cred. Adică, coatele astea goale, care, vai de coteţul lor, n-au ce mânca (au ce bea totuşi), care trăiesc într-o sărăcie de nedescris… în loc să facă ceva, să se ridice, să-şi câştige pâinea, să muncească, nu ştiu…să facă ceva, orice, iată-i la soare, fără griji în Sion, în mijlocul mizeriei, în miezul zilei, jucând un pokeraş, o şeptică ceva…

Culmea sărăciei: să n-ai ce mânca, să n-ai o ţoală cum trebuie pe tine… da să-ţi ardă de jucat.

Avem anul acesta un “curs”. Teologia misiunii cu Mike Hein, un fel de principii biblice pentru  echiparea câştigătorilor de suflete şi a plantatorilor de biserici. Radu Oprea, pastor în Bis. Baptistă “Betania”, din str. Popa Rusu îl traduce. De fapt aş putea spune foarte bine că Radu ţine cursul, Big Mike fiind doar “cârligul”.

O parte faină  a cursului sunt întalnirile regulate din apartamentul său. Pizza, Coke, song and praises, prayer time… foarte tare! Însă cel mai interesant aspect este însă observarea mecanismului unui astfel de grup. Sunt un  partizan al structurării Bisericii in ”grupuri celulă”. O unealtă eficientă în evanghelizare, maturizare spirituala, echiparea sfinţilor…etc.

“Formarea grupurilor celulă în biserică a început odată cu biserica nou-testamentală descrisă în cartea Faptele Apostolilor. “Celulele” din biserică se întâlneau în casele oamenilor pentru închinare, părtăşie şi creşterea în noua lor credinţă, pentru a împărtăşi apropriatilor şi prietenilor vestea bună pe care o aflaseră.

În biologie celula desemnează un organism viu, în creştere, care se multiplică de mai multe ori. Principala diferenţă dintre un grup celulă şi un grup mic este aceea că un grup celula se multiplică, în timp ce un grup mic rămâne în general, acelaşi. Aceasta este o distincţie vitală. Poţi îndeplini multe tipuri de slujire într-un grup, dar dacă unul din scopurile grupului nu este de a creşte şi de a se multiplica în noi grupuri, el nu se poate numi grup celulă.

Fiecare grup celulă pune acentul pe:

  1. Evanghelizare;
  2. Învăţarea şi ucenicizarea credincioşilor;
  3. Formarea liderilor;
  4. Multiplicare, cu scopul de a îndeplini porunca lui Isus de a merge în toată lumea, pentru a face ucenici din toate neamurile.

Un frate de seamă al cultului baptist ne-a vizitat săptămâna asta. Am discutat despre baptiști, baptism etc. Am primit fiecare chiar și un „caiet” de predici. Iată câteva:

Femeia vindecată prin atingere. Luca 8:42b- 48

Ana- femeia care a fost înțepată. 1 Sam. 1:1- 19

Un mădular mic ce produce necazuri mari. Iacov 3: 1- 10

Ce să facem când se coc strugurii? Numeri 13: 17- 33

Soacra care are nevoie de Isus. Luca 4: 38- 44

Adormirea primului diacon. Fapte 7: 51-60

O noapte specială. Luca 2: 8- 14

Bonus:

Apostolul care a ratat sărbătoarea învierii. Ioan 20: 24- 29

1. Toma chiulangiul. v. 24

2. Toma mofturosul. v. 25

3. Toma curiosul. v. 26

4. Toma necredinciosul. v. 27

5. Toma bucurosul. v. 28

6. Toma credinciosul. v. 29

7. Toma curajosul- Ioan 11:16

p.s. ce titluri ați da voi pasajelor respective?

Nu mă pot abține să nu specific câte ceva despre evenimentul de sâmbătă,… din Capitală.

Cum care eveniment?!? Păi, marele eveniment de sărbătorire a 400 de ani de mărturie baptistă. Dacă n-ați auzit, e pentru că n-a fost deloc mediatizat. Cu o zi înainte aflaserăm și noi.  Am mai salvat cât de cât aparențele, cel putin la numarul participanților, noi, studenții de nădejde ai institutului, atât la Capela FTB cât și la BCB Sf. Treime. Ca întotdeauna…

Interesant,… s-a atins tocmai subiectul invizibilității baptiștilor. Așa-i că oferă motive de reflecție?

S-a meritat totuși să particip, pentru cel puțin două aspecte: Daniel Barbu, un om deosebit de cultură, personalitate marcantă a spatiului mioritic, care ne-a oferit un adevarat deliciu intelectual, ca să-l citez corect pe fr. Oti Bunaciu despre istoria baptistă( remarc faptul că nu prea ne cunoaștem istoria) și, al doilea deliciu, sarmalele de la sfârșit.

itbA început școala…

Mi-am propus anul acesta să mai scriu câte ceva din experiențele mele de la Seminar. Asta, în virtutea retrăirii sentimentelor ce le-au însoțit.

De pildă ieri.  La timpul de capelă, înainte de a-l introduce pe Peter Rong,  pe care l-am mentionat și AICI, fr. Talpos ne amintea în treacăt faptul că ITB-ul ar fi pe un onorabil loc 19 printre facultățile din Universitatea București. Nu știu cât de onorabil este locul ăsta. Se prea poate să fie. Dânsul așa preciza. Totuși, ce este mai important este dorința fratelui de a urca în acest top, lucru posibil, după cum menționa, prin dovedirea de caracter și spiritualitate.

Peter a predicat apoi din Isaia 6. Câteva din cuvintele sale sunau cam așa:

„Dormiți?!? Să nu dormiți! Sunteți soldați ai Domnului Isus!”,”Aveți o chemare specială. Folosiți-o spre slava lui Dumnezeu. Dacă sunteți sfinți puteți face o diferența”, „Este vremea să (mai mult…)

springtime gara de nordNu mă așezasem de 5 minute. Nu cred. Însa în 5 minute, Springtime-ul din Gara de Nord(București) poate anunța vizitatorul avid de cunoaștere despre caracterul mahalagiu al marelui oraș. De pildă:

14:26 …o femeie între două vârste cu rucsacu’ în spate își comandă o salată. Doar o salată, pentru că, nu-i așa…de ce să dai banii aiurea, când poți găsi jumătăți, sferturi..pe mese, fără bani și fără plată. Se așează lângă o tânără, pe care o expediază, agasând-o cu tot felul de afirmații…(erau la câteva mese distanță ca să aud concret) A băut astfel o jumătate de bere de pe masa de lângă (ce aparținea tinerei de care vorbeam)… înfulecând nu mai știu ce de pe altele…pentru ca imediat…

14:27..în timp ce o priveam uimit, un drogat(sunt ușor de recunoscut) de vreo 25 ani (mai mult…)

Am avut o surpriză în seara aceasta. Surfând, bloguind, am dat de un mesaj de-al meu rostit la Biserica Golgota din București. Nu am știut că am fost înregistrat. De aici surpriza. Pentru a asculta, intră AICI (undeva în dreapta, în bara pentru predici) Mesajul este despre Iad, din Luca 16: 19-31.

Ultima apariție în materie de sisteme auto antifurt: Chains (Lanțuri). Expoziție: Exact pe trotuar, vis-a-vis de reprezentanța General Motors (parcă), lângă parcul Izvor, București. Doar o singură precizare: Asigură-te că nu e nimic de furat înainte de a achiziționa 5, 6 m de Chains pentru mașina ta.

2610200811426102008113