Dostoievski. – Crima si Pedeapsa

dostoievski-crima-si-pedeapsaVa veni ziua de apoi si el ma va intreba.

„Unde este copila care s-a jertfit pentru mama ei vitrega, ofticoasa si rea, si pentru niste copilasi straini? Unde este copila care nu s-a ingrozit de netrebnicia tatalui ei pamantesc, un betiv fara capatai, si a fost milostiva cu el?!” Si va mai spune: „Vino in imparatia mea. Te-am iertat o data…Te-am iertat inco o data…Si-ti iert si acum pacatele tale multe, pentru ca mult ai iubit…” Si o va ierta si pe Sonia mea, o va ierta, stiu bine… Am simtit-o in inima mea cand am fost deunazi la ea!… Si are sa-i judece pe toti si are sa-i ierte si pe cei buni si pe cei rai, si pe cei intelepti, si pe cei smeriti… Iar cand va fi ispravit cu toti ceilalti, va grai catre noi: „Veniti si voi, va spune, veniti voi, betivilor, veniti voi cei slabi de inger, veniti voi pacatosilor!” Si noi vom iesi si ne vom opri in fata lui fara frica. Si el va spune: ”Sunteti niste porci! Aveti chip de animale si apucaturi aidoma lor, dar veniti si voi in imparatia mea!” Atunci vor grai cei preaintelepti, vor grai cei destepti:”Doamne, pentru ce-i primesti si pe acestia?”

Si va raspunde el: „Ii primesc, v-o spun voua, preainteleptilor, ii primesc, v-o spun voua, celor cu minte multa, fiindca nici unul nu s-a crezut vrednic sa fie primit… Si va intinde catre noi bratele, si ne vom arunca in bratele lui si vom plange…si vom intelege totul! Atunci abia vom intelege totul!…Si toti vor intelege…si Katerina Ivanovna…va intelege si dansa…Doamne, vie imparatia ta! 31

 

 

-Ce faci?

-Muncesc.

-Ce muncesti?

-Gandesc, rosti el seios, dupa o scurta tacere.

Nastasia se porni pe ras. Era dintre acele femei care rad usor si, cand se pornea, radea incet, leganandu-se si saltandu-si trupul pana se satura si ea de atata ras.

-Si castigi mult cu ganditul? Izbuti ea, in sfarsit, sa intrebe. 38

 

Oare te mai inchini lui Dumnezeu, Rodea, asa cum faceai altadata, si crezi in bunatatea fara margini a creatorului si mantuitorului nostru? Tare ma tem, in sufletul meu, sa nu fi cazut si tu in mrejele necredintei, atat de raspandita astazi! Daca este asa, Citește în continuare „Dostoievski. – Crima si Pedeapsa”

H. de Balzac – Eugenie Grandet.

balzac-eugenie-grandet

In unele orase de provincie exista case a caror vedere iti inspira o melancolie egala cu aceea pe care ti-o provoaca manastirile cele mai intunecate, landele cele mai monotone sau ruinele cele mai triste. Poate ca in aceste case slasluiesc atat linistea manastirii si ariditatea landelor, cat si ramasitele ruinelor. Viata si miscarea de aici sunt atat de linistite, incat un strain le-ar crede nelocuite, daca n-ar intalni, deodata, privirea stearsa si rece a vreunei fiinte nemiscate, a carei figura, ca o schivnica, se pleaca peste pervazul ferestrei, la auzul unui pas necunoscut. O asemenea melancolie iti inspira si infatisarea unei locuinte situate in Saumur, la capatul unei strazi in panta care duce la castel, prin partea de sus a orasului. [..]5,6

Zgarcenia acestor trei batrani era atat de patimasa, incat, de amar de vreme, ei ingramadeau bani peste bani numai pentru a-i putea contempla in taina. 13

Nu se ducea niciodata la nimeni si nici nu vrea sa primeasca vizite sau sa dea mese, nu facea niciodata zgomot si parea ca economiseste totul, pana si miscarea”.

Intotdeauna femeile au mai multe prilejuri de suferinta decat barbatii si sufera mai mult decat ei. Barbatul are puterea lui si si-o exercita; el actioneaza, umbla, munceste, mediteaza, isi face planuri de viitor si isi gaseste in toate astea, o consolare. Asa facea Charles. Dar femeia sta pe loc, ramane fata in fata cu supararea de la care nimic nu o poate abate, coboara pana in strafundul abisului pe care ea l-a deschis, il masoara si adeseori il umple cu dorintele si cu larimile ei. Viata femeilor va fi alcatuita, intotdeauna, din simtire, iubire, suferinta si devotament. Eugenie avea toate calitatile unei femei, in afara de aceea ce consoleaza femeia. Fericirea sa fusese precum cuiele presarate pe un zid, dupa sublima expresie a lui Bossuet; adunate la un lco, ele nu aveau sa-i umple, intr-o zi, nici macar causul unei palme. 207 Citește în continuare „H. de Balzac – Eugenie Grandet.”