Maica Tereza: „Ai făcut asta pentru Mine!“

Reclame

Leul Aslan, Regele, este periculos. Dar este bun

Preotul anglican Ed Hird scrie: 

În 1954, C.S. Lewis a scris unor elevi de clasa de a cincea din Maryland: „Nu mi-am zis: „Hai să îl reprezentăm pe Isus aşa cum este el în lumea noastră ca fiind un leu în Narnia”; mi-am spus „să presupunem că ar exista un tărâm ca Narnia şi că Fiul lui Dumnezeu, devenit om în lumea noastră, acolo devine un leu şi apoi să ne imaginăm ce s-ar întâmpla””.
În scrisoarea trimisă unui copil în 1961, Lewis scrie că „întreaga poveste narniană este despre Hristos”. „Din moment ce Narnia este o lume a animalelor vorbitoare, m-am gândit că acolo ar deveni un animal vorbitor, după cum aici a devenit om. Mi l-am imaginat ca leu pentru că a) se presupune că leul este regele animalelor şi b) Hristos este numit în Biblie „Leul din seminţia lui Iuda.””

Aveți puterea de a vă ridica unul pe altul

„În 1995 eram pastor într-o biserică…”, povestea Dr. Hershael York în conferința pentru familii de la Biserica Emmaus Birmingham.

„…și m-am confruntat cu o problemă mare de tot. Poate cea mai mare problemă pe care am avut-o în slujire.

A trebuit să concediez în aceeași zi doi oameni din personalul Bisericii. Din motive legale și care țin de intimitatea problemei respective nu am putut oferi prea multe amănunte bisericii.

Pentru că pur și simplu nu puteam povesti despre acest caz, oamenii au început să mă acuze de diferite lucruri. Am început să primesc scrisori, mesaje în care cei din biserica pe care o slujeam mă acuzau, punând în discuție chiar și moralitatea mea. Diaconii m-au susținut însă am fost foarte rănit pentru că pur și simplu nu mă puteam apăra.

Când am ajuns acasă într-o zi, m-am prăbușit în fotoliu. Eram obosit, epuizat. Mi-am spus că nu pot să mai fac asta. Nu pot să mai trec o zi prin așa ceva.

Soția mea Tanya în momentul acela a venit cu un vas cu apă, m-a descălțat și a început să-mi spele picioarele. 

Mi-a spus în timp ce îmi spăla picioarele: ‘Caracterul tău nu a strălucit mai puternic ca în momentele acestea când refuzi să te aperi deși ești atacat. Ești bărbatul meu. Ești soțul meu și ești omul lui Dumnezeu.’

Acest gest al ei m-a ridicat. Am avut puterea să mă întorc în slujire.

Aceasta este puterea pe care o aveți asupra celuilalt în căsnicie.

Puterea de vă ridica unul pe altul.“

Tratează-ți soția măcar ca pe un vrășmaș


Doi tineri căsătoriți din biserică au venit la pastor și au mărturisit: 

„Vrem să divorțăm și vrem să ne asigurăm că aprobați acest lucru.”

Există oameni care vin la slujitorul Domnului în speranța că atunci când spun că nu mai există sentimente în căsătoria lor, el va răspunde: „Ei bine, dacă nu există sentimente, atunci singurul lucru pe care îl puteți face este să vă despărțiti.“

În schimb, pastorul a spus soțului:

„Sfânta Scriptură îți spune că trebuie să-ți iubești soția precum Isus Hristos a iubit Biserica”.

El a răspuns: „Oh, nu pot face asta!“

Pastorul a continuat: „Bun…dacă nu poți începe la acest nivel, atunci începe la un nivel inferior. Ar trebui să-ți iubesti aproapele precum te iubești pe tine. Poți s-o iubești, cel puțin așa, precum ai iubi un vecin?“
Soțul: „Nu. Este un nivel prea înalt.“
Pastorul i-a răspuns apoi: 

„Sfintele Scripturi spun: Iubiți-vă vrășmașii! Începeți de acolo atunci!

Facebook

Curajul de fi diferit

La Jocurile Olimpice din 1968 din Mexico City, Dick Fosbury a bătut recordul mondial cu o săritură de 224 cm.

Performanța sa a fost extraordinară nu numai pentru că a câștigat o medalie de aur, ci pentru că a făcut-o într-un mod unic. În acel moment, Fosbury era singurul care folosea metoda aceea de sărituri, trecând peste ștachetă în viteză mai mare, arcuindu-și spatele și păstrând centrul de greutate sub nivelul obstacolului. A descoperit din întâmplare că poate sări așa atunci când a văzut că nu i se potriveau stilurile consacrate.

Chiar și Iolanda Balaș înaintea sa, ca mai toți ceilalți foloseau foarfeca ori rostogolirea ventrală.

În cele din urmă metoda lui de sărituri a fost numită după el.

Stilul Fosbury.

Fosbury a reușit încercând ceva ce alții nu au încercat vreodată, pentru că altceva nu i se potrivea. Când a câștigat medalia de aur, metoda lui de sărituri a primit o mulțime de critici. Cu toate acestea, în cele din urmă a prins și tot mai mulți atleți au început să folosească stilul Fosbury până când a devenit metoda standard pentru sărituri.

Curajul de a fi diferit este întâmpinat de multe ori cu critici. Dacă vrei să fii ori să faci ceva într-un mod diferit, poți să te aștepți la asta.

David însă l-a înfrânt pe Goliat într-un mod unic, creativ, închizând gura criticilor săi.

Unicitatea este trăsătura principală a ADN-ului nostru. Suntem diferiți, avem roluri diferite în trupul lui Hristos și acest fapt trebuie celebrat și nu criticat.

„Dumnezeu a așezat părțile trupului, le‑a pus pe fiecare în parte în trup așa cum a vrut El“.

Nu este o greșeală de livrare în privința darurilor, aptitudinilor pe care le ai.

Ești exact așa cum te-a imaginat Dumnezeu, echipat perfect pentru ceea ce El are în plan cu viața ta.

Mântuire pentru un demon

Peter Rollins în cartea sa, „The Orthodox Heretic“ ne oferă o pildă a ospitalității radicale,

 „Mântuire pentru un demon“.

El povestește despre un „preot bun” renumit pentru ospitalitatea sa. „Preotul primea pe toți cei care veneau la ușă și dăruia fără prejudecăți sau restricții. Fiecare străin era pentru preot un aproape în nevoie și astfel o apariție a lui Hristos.

Bine și frumos până când un demon a bătut la ușa bisericii în mijlocul nopții într-o seară rece de iarnă. Demonul îl întreabă pe preot „Vrei să mă primești?”, cu pretextul că are nevoie să se odihnească după călătoriile sale. Fără ezitare preotul invită demonul în interiorul bisericii. Odată ajuns acolo, acesta distruge artefactele sfinte, scuipă și rostește blasfemii.

În tot acest timp preotul își continuă liniștit rugăciunile de seară până când a fost timpul să se retragă la casa lui. Demonul urmărește preotul acasă și întreabă dacă îl invită înăuntru pentru a lua masa împreună.

Din nou, preotul își extinde ospitalitatea primind demonul în casă și împărtășind cina de seară cu el. În interiorul casei demonul continuă să distrugă artefactele religioase găsite în casă și să rostească blesteme și blasfemii.

Preotul rămâne calm și liniștit însă. La final, în punctul culminant al parabolei, demonul face o ultimă cerere, un test final al ospitalității preotului: „Bătrâne, m-ai întâmpinat mai întâi în biserica ta și apoi în casa ta. Mai am o cerere pentru tine. Mă vei primi acum în inima ta?“ „Bineînțeles”, a spus preotul, „ceea ce am este al tău și ceea ce sunt este al tău. „Acest răspuns plin de compasiune a blocat demonul, pentru că dând totul, preotul a păstrat tot ceea ce demonul căuta să ia. Pentru că el nu putea să-i jefuiască bunătatea, ospitalitatea, dragostea și compasiunea.

Așa că marele demon a rămas înfrânt și nu s-a mai întors niciodată…Și preotul? El a urcat pur și simplu scările, s-a băgat în patul său și se pregătea să doarmă, tot timpul întrebându-se ce înfățișare va mai lua Hristos.

„O ospitalitate radicală și imposibilă“, concluzionează Rollins. „Să primim demonul, indiferent de forma pe care o ia este cu totul imposibil. Dar prin încercarea noastră de a arăta ospitalitate demonului de la ușă, el poate fi transformat prin harul ce îi este arătat. Sau poate am ajuns să ne dăm seama că nu era deloc un demon, ci doar o persoană rănită, sfâșiată ca și noi.“