Posts Tagged ‘biblia’

Am vizionat în weekend Hacksaw Ridge, un film produs în 2016 de Mel Gibson. Povestea adevarată a lui Desmond T. Doss, un soldat care din motive ce țin de propriile convingeri religioase a refuzat să poarte armă și totuși a primit Medalia de Onoare a Congresului în timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Inițial, armata și camarazii, toți îl vroiau plecat, transferat, închis. I-au încredințat cele mai dificile sarcini, vroiau să-l descurajeze, să-l determine să renunțe. Doreau să-l scoată ca fiind debil mintal. Nu aveau incredere în el și îi luau în râs credințele. Cum ai putea să-ți aperi tovarășii dacă singurele tale „arme” sunt Biblia și credința? Cumva, mai ales în război, eforturile lor sunt de înțeles.

O nebunie! O nebunie pentru că pe front, cum se știe, te duci să-ți distrugi inamicul, nu să-i întorci și celălalt obraz.

Totusi, el s-a aflat în linia întâi.

Fără armă.

Salvând vieți.

Credea că doar Dumnezeu are dreptul de a lua viața cuiva și s-a încăpățânat să își servească țara ca medic, dorind să demonstreze că în mijlocul ororilor războiului poți salva, nu doar ucide.

Și asta a facut. La Hacksaw Ridge, Doss a salvat om dupa om. Mărturisea că s-a rugat tot timpul.

        – Doar mă rugam, „Doamne, ajută-mă să mai salvez unul!”

Și a salvat 75 de oameni.

În 12 ore, pe 5 Mai, 1945. În ziua sa de odihnă.

L-a salvat chiar și pe căpitanul său, Jack Glover, cel care a făcut totul pentru a-l elimina din armată, cel care a afirmat mai apoi că asta a fost „cea mai mare ironie a întregii situații”.

Mă întreb și te întreb: Te mai rogi tu așa? Să mai salvezi unul?

Dumnezeu ia în serios astfel de rugăciuni.

Na minune…baptist din secta „spălătorilor de picioare”.

Harper Lee, …Să ucizi o pasăre cîntătoare

image

image

Viata de zi cu zi in vremea lui Iisus, de Mihai Valentin Vladimirescu

image

N-am mai luat metroul vreun an. N-am avut nevoie. O experiență fascinantă în sine, mai ales aici, în Londra. O sumedenie de culturi înghesuite în niște garnituri.
Am avut recent o conversație scurtă cu o doamnă. A British lady. Am găsit un loc liber lângă ea și am observat că citea The Shack (Baraca). A terminat de citit și a băgat cartea în geantă, pregătindu-se să coboare. Nu vroiam să o deranjez, însă am întrebat-o ce părere are despre carte? Nu prea fac asta, însă m-am scuzat politically corect, englezește, cu toate formulele. Asta ar trebui să funcționeze în orice situație te-ai găsi în această țară.
O carte faină. Exciting, îmi răspunde. Zâmbește.
Da este, continui eu, observând că este open to a small talk. Trebuie însă să aveți grijă la perspectiva pe care o are despre Dumnezeu (Un review Aici :)). E drept, am presupus că e creștină femeia. My bad. Zâmbesc.
Ce vrei să spui, faptul că Dumnezeu e imaginat drept femeie în carte?
Nu neapărat. Zâmbesc iară. Sunt nuanțe diferite față de ceea ce Biblia prezintă despre Dumnezeu. Trebuie să studiați Biblia pentru o înțelegere clară despre Dumnezeu.
Ești catolic?
Zâmbesc din nou.
–  Nu, nu sunt.
Ei bine trebuie sa treci peste asta, se încruntă ea. Și îmi tot repeta,  „Trebuie să treci peste chestia asta cu Biblia”(You need to go over this. You need to go over this Bible thing), în timp ce se pregătea să coboare și ieșea din metrou.
Cât de ușor acceptă oamenii alte surse diluate, gri, nuanțate cultural și cât de înverșunat și agresiv trec peste Biblie,  fără să clipească.
De orice poți menționa. Orice nouă sectă, mesaj nou, influențe orientale.  Noi curente de spiritualitate vor fi acceptate, primite și chiar încurajate. Vei fi chiar apreciat pentru deschiderea ta, lipsa ta de prejudecăți și capacitățile tale intelectuale, dar nu și în cazul creștinismului. Nu și în cazul Bibliei. Menționează ceva despre Isus, creștinism sau Biblie și vei fi considerat îngust, limitat, neghiob. Idei tradiționale, înguste, ce n-au vreun spațiu, nici măcar pe agenda pluralismului religios de astăzi. Greață, repulsie și chiar compătimire vei citi clar pe fețele interlocutorilor tăi.
Iată un preț ce trebuie plătit astăzi de cei ce doresc să fie credincioși Scripturii și Autorului ei.

image

Probabil încă furat de niște idei auzite pe radio la amiază despre mileniști (millenials = termen ce nu are de-a face cu discuția despre mileniu/escatologie ci cu generația Y, născută prin anii ’80), despre Guyland( un fel de zonă de prematuritate persistentă, un blocaj al bărbățeilor în devenirea lor ca indivizi maturi și responsabili), am tot admirat în seara asta la Vlad și Natan maturitatea, gândirea, înțelegerea și prezentarea coaptă a unor teme esențiale pentru devenirea fiecarui creștin.

Mi-am luat notițe și am avut sentimentul ca vreau să-i opresc, ca să termin de notat. Bine ca avem înregistrări. 🙂

Din frânturile pe care mi le-am notat, unele rupte din context, cu scuzele de rigoare:

1. Vlad Crîznic – Introducere în apologetică.

– Dacă ai intenția și un plan să prezinți Evanghelia, Dumnezeu ne va da ocazii să vorbim despre El. Cel puțin în Anglia, dacă aici nu ai oportunități, cu toată diversitatea religioasă pe care o întâlnești, atunci unde? (mai mult…)

image

2 Corinteni 5 v15

image

     Mary Jones World, un nou centru turistic si educational, creat de Bible Society la marginea lacului Bala in North Wales, se va deschide oficial Duminica, 5 Octombrie.
     Centrul, potrivit Bible Society va oferi oamenilor posibilitatea de a descoperi povestea Mary Jones si Thomas Charles si de a invata despre impactul Bibliei, nu numai in Wales dar si in lumea intreaga.
     In 1800, la numai 15 ani, Mary Jones a calatorit 26 de mile din Llanfihangel-y-Pennant in Bala pentru a cumpara o Biblie de la Revd Thomas Charles. Mary a economisit 6 ani si Revd Charles a fost atat de miscat de determinarea sa de a detine o Biblie incat a ajutat la infiintarea Bible Society, 4 ani mai tarziu. (mai mult…)

Biblia mea îi diferită de Biblia ta

Posted: 12/02/2014 in Fără categorie
Etichete:, , ,
ImagineUn frate din biserică și-a pierdut Biblia. Crede că ar fi lăsat-o la Biserică și de câteva săptămâni întreabă de ea. Nu că ar fi nu știu ce ediție specială, însă este „Biblia lui”. 

Am împrumutat Biblia soției mele duminica trecută. Nu stătea deschisă și am îndoit-o de câteva ori. „Data viitoare” să nu o mai cer, pentru că am îndoit-o. „Mă durea inima când te vedeam că-mi îndoi Biblia”.

Înțeleg „durerea” asta. Simplă, cu pete de cafea, ruptă pe alocuri, subliniată în diverse culori, tocită în anumite pasaje, cu notițe pe margine, citate și maxime inserate, chiar schițe de predici, astea și multe altele încarcă o Biblie ca toate Bibliile, cu nenumărate valențe profund personale. În sensul ăsta Biblia mea îi diferită de Biblia ta. Și n-aș schimba-o cu a ta chiar dacă ai avea ultima ediție de lux, cu update-uri, aurită, poleită, cuvinte în roșu s.a.m.d. Pentru că ea, „Biblia mea”, mi-a fost martoră în bucurii dar poartă și semnele lacrimilor mele. În mângâiere a fost acolo. În revelații n-a lipsit. Mi-a fost ghid. Am luat-o cu mine. M-am lipsit de multe lucruri însă nu și de Biblia mea.

Un prieten care a venit aici săptămânile trecute îmi spunea că a uitat să-și ia lucruri esențiale de care avea nevoie însă nu și-a uitat Biblia.
 
Deosebit, sensibil și foarte personal îmi pare și (mai mult…)

Imagine

 Un sondaj publicat de Bible Society arată că 54% dintre copiii englezi citesc întâmplări relatate în Biblie o dată sau deloc într-un an iar 45% dintre părinții cu copii între 3-8 ani nu citesc deloc din Scripturi copiilor lor.

Pentru a atinge cât mai mulți copii cu Evanghelia, un englez, Gavin Owen a creat aplicația asta. Se numește The Bible Storyteller. Am downloadat-o și eu să o incerc. Foarte interesantă. Povestioarele sunt în format text, audio și video. Căutați „Bible Storyteller” în App Store, Google Play sau Windows Phone Store. Merge pe iPhone, iPad, iPod Touch, Android sau Windows Phone, iar categoria de vârstă căreia i se adresează ar fi 5-11 ani.

     Mai multe detalii găsiți AICI.

biblia-este-cuvantul-lui-dumnezeu_ac09acaab69f28     Am început să memoram Scripturile împreuna anul acesta. Îmi amintesc de pofta și provocarea pe care a stârnit-o în mine fratele Wurmbrand la începutul vieții mele cu Dumnezeu. Într-un mesaj de-al său vorbea de felul în care împărtășeau Cuvântul în închisoare.

Pentru că nici nu se pune problema să fi avut o Biblie acolo, când se adunau, unul rostea o carte, altul alta, și spunea el, în final aveau o Biblie întreagă.

Mă întreb dacă am fi lipsiți de Biblii, telefoane, computere, tablete, internet etc. și ne-am strânge laolaltă, nu o biserică, nici doua… ci toți creștinii din diaspora, câtă Biblie am avea la dispoziție?

Judecând cultura biblică a evanghelicului de astăzi, nu pot să spun decât că suntem întro situație tare tristă.

Piper menționa mărturia lui Luther spunând că unul din motivele pentru care acesta a ajuns să descopere justificarea prin credință se datorează faptului că în tinerețe, în mănăstirea augustiniană a fost influențat să iubească Scriptura de Johann Staupitz. Luther a devorat Biblia întro zi, întro vreme în care oamenii își obțineau doctoratele în teologie fără ca măcar să citească Biblia. Luther spunea că un fost profesor de-al său, Andreas Karlstadt, nici măcar nu deținea o Biblie când și-a obținut doctoratul. Cunoștea reformatorul așa de multă Scriptură din memorie încât atunci când Domnul i-a deschis ochii să vadă adevărul justificării în Romani 1:17, el a spus “Atunci am alergat la Scripturi din memorie”, pentru a confirma această descoperire.

Noi astăzi suntem predispuși la multe rele, pentru tocmai faptul că nu avem unde să “alergăm” la nevoie.

Deci, vă provoc și pe dvs. să memorați Scripturile împreună cu noi. Este poate cea mai de folos și cea mai practică disciplină spirituală pe care o avem la dispoziție.

Sunt convins că (mai mult…)