Posts Tagged ‘beletristica’

Probabil încă furat de niște idei auzite pe radio la amiază despre mileniști (millenials = termen ce nu are de-a face cu discuția despre mileniu/escatologie ci cu generația Y, născută prin anii ’80), despre Guyland( un fel de zonă de prematuritate persistentă, un blocaj al bărbățeilor în devenirea lor ca indivizi maturi și responsabili), am tot admirat în seara asta la Vlad și Natan maturitatea, gândirea, înțelegerea și prezentarea coaptă a unor teme esențiale pentru devenirea fiecarui creștin.

Mi-am luat notițe și am avut sentimentul ca vreau să-i opresc, ca să termin de notat. Bine ca avem înregistrări. 🙂

Din frânturile pe care mi le-am notat, unele rupte din context, cu scuzele de rigoare:

1. Vlad Crîznic – Introducere în apologetică.

– Dacă ai intenția și un plan să prezinți Evanghelia, Dumnezeu ne va da ocazii să vorbim despre El. Cel puțin în Anglia, dacă aici nu ai oportunități, cu toată diversitatea religioasă pe care o întâlnești, atunci unde? (mai mult…)

elixirele-diavolului-hoffmann

Viata monahala ma mai stapanea si aici, binenteles, fara sa se observe. Oricat ma lauda printul, oricat ma straduiam sa atrag asupra mea prezenta principesei, ea ramanea, totusi, rece si distanta. Da, prezenta mea parea, deseori, s-o nelinisteasca profund, si numai cu mare efort reusea sa-mi arunce cateva cuvinte amabile, ca si celorlalti. La doamnele care o inconjuratu aveam mai mult noroc; exteriorul meu parea sa le fi facut o impresie favorabila si, deoarece ma aflam mereu in cercul lor, am reusit curand sa-mi aproprii acea educatie mondena care se numeste curtoazie si care consta in supletea de a te misca dezinvolt in mijlocul oricarei societati te-ai afla, sid e a te face agreabil, atat prin fizicul, cat si prin conversatia ta. E un talent sa vorbesti despre nimic in cuvinte mari si sa le provoci doamnelor o anumita satisfactie, de a carei cauza sa nu-si poata da seama. Ca aceasta aleasa curtoazie nu se poate manifesta pri lingusiri de prost gust, se-ntelege de la sine, nici chiar intr-o discutie interesanta care suna ca un imn adresat adoratei, fiind o totala consimtire a gandurilor ei cele mai intime, astfel incat fiinta-i sa ti se dezvaluie si sa se oglindeasca, incantata, in reflexul eului tau propriu.

Cine l-ar mai fi putut recunoaste in mine pe fostul calugar? Singurul loc mai primejdios pentru mine era poate biserica, unde cu greu puteam sa ocolesc acele rugaciuni monahale, cu un ritm si o intonatiee specifice. 154, 155

 

In a cui viata oare n-a inloltit candva, pastrata in cel mai adanc ungher al inimii, minunata taina a iubirii! Oricine ai fi, cititorule, daca vei frunzari vreodata aceste pagini, recheama-ti in amintire acea vreme insorita, contempla pentru a nu stiu cata oara gingasul chip al aceleia pe care insusi duhul iubirii ti-a scos-o in cale! Ai avut atunci credinta ca numai in ea iti recunosti fiinta, esenta ta cea mai inalta. Iti amintesi susurul izvoarelor, fosnetul frunzisului, felul in care vantul mangaios de seara iti vorbea despre ea si despre iubirea voastra? (mai mult…)

dostoievski-crima-si-pedeapsaVa veni ziua de apoi si el ma va intreba.

„Unde este copila care s-a jertfit pentru mama ei vitrega, ofticoasa si rea, si pentru niste copilasi straini? Unde este copila care nu s-a ingrozit de netrebnicia tatalui ei pamantesc, un betiv fara capatai, si a fost milostiva cu el?!” Si va mai spune: „Vino in imparatia mea. Te-am iertat o data…Te-am iertat inco o data…Si-ti iert si acum pacatele tale multe, pentru ca mult ai iubit…” Si o va ierta si pe Sonia mea, o va ierta, stiu bine… Am simtit-o in inima mea cand am fost deunazi la ea!… Si are sa-i judece pe toti si are sa-i ierte si pe cei buni si pe cei rai, si pe cei intelepti, si pe cei smeriti… Iar cand va fi ispravit cu toti ceilalti, va grai catre noi: „Veniti si voi, va spune, veniti voi, betivilor, veniti voi cei slabi de inger, veniti voi pacatosilor!” Si noi vom iesi si ne vom opri in fata lui fara frica. Si el va spune: ”Sunteti niste porci! Aveti chip de animale si apucaturi aidoma lor, dar veniti si voi in imparatia mea!” Atunci vor grai cei preaintelepti, vor grai cei destepti:”Doamne, pentru ce-i primesti si pe acestia?”

Si va raspunde el: „Ii primesc, v-o spun voua, preainteleptilor, ii primesc, v-o spun voua, celor cu minte multa, fiindca nici unul nu s-a crezut vrednic sa fie primit… Si va intinde catre noi bratele, si ne vom arunca in bratele lui si vom plange…si vom intelege totul! Atunci abia vom intelege totul!…Si toti vor intelege…si Katerina Ivanovna…va intelege si dansa…Doamne, vie imparatia ta! 31

 

 

-Ce faci?

-Muncesc.

-Ce muncesti?

-Gandesc, rosti el seios, dupa o scurta tacere.

Nastasia se porni pe ras. Era dintre acele femei care rad usor si, cand se pornea, radea incet, leganandu-se si saltandu-si trupul pana se satura si ea de atata ras.

-Si castigi mult cu ganditul? Izbuti ea, in sfarsit, sa intrebe. 38

 

Oare te mai inchini lui Dumnezeu, Rodea, asa cum faceai altadata, si crezi in bunatatea fara margini a creatorului si mantuitorului nostru? Tare ma tem, in sufletul meu, sa nu fi cazut si tu in mrejele necredintei, atat de raspandita astazi! Daca este asa, (mai mult…)

ben-hur

 

In cele din urma m-am lamurit, a avut certitudinea, ca un corolar al legii la care reduceam religia pura, ca moartea e numai punctul de despartire in care cei rai sunt parasiti sau pierduti, iar cei credinciosii se inalta la o viata superioara; nu nirvana lui Buddha, sau odihna negativa a lui Brahma, O Melchior, nici conditiile mai bune din Iad, care dupa, dupa credinta grecilor, sunt Raiul, O Gaspar, ci viata- viata activa, fericita, vesnica- VIATA CU DUMNEZEU!  30

 

Aici hindusul scoase un oftat lung si spuse:

-Dusmanul omului este omul, fratele meu.

Balthasar se cufunda in tacere. 31

 

Intr-un impuls simultan, isi unira mainile.

-Ce porunca ar putea fi mai sfanta? continua Balthasar. Dupa ce Il vom fi gasit pe Domnul, fratii, si toate generatiile care vor urma, vor ingenunchea dinaintea Lui impreuna cu noi. Iar cand ne vom desparti pentru a merge fiecare pe drumul lui, lumea va fi invatat o lectie noua- ca Raiul poate fi cucerit, nu prin sabie, nu prin intelepciunea omului, ci prin Credinta, Iubire si Fapte Bune. 33

 

De regula, nu exista cale mai sigura de a-ti atrage antipatia oamenilor decat sa te porti bine acolo unde ei s-au purtat urat. 176

 

…eu cel putin nu vedeam nimic rau in spusa batranului rabin:

„Dumnezeu un poate sa fie peste tot, de aceea le-a facut pe mame.”177

 

-Dumnezeu e bun cu mine, foarte bun, spuse el cu inflacarare. (mai mult…)

Leonid Andreev.- Jurnalul Satanei.

Posted: 15/04/2009 in Fără categorie
Etichete:, , , , ,

leonid-andreev-jurnalul-satanei

Astazi se implinesc exact zece zile de cand m-am intrupat in om si duc o viata de pamantean. Singuratatea Mea este plina de maretie. Nu-mi trebuie prieteni, dar simt nevoia sa vorbesc despre Mine si n-am cu cine. Gandurile nu-mi sunt de ajuns. Ele sunt clare, distincte si precise cu adevarat doar atunci cand le exprim prin cuvant. Totul devine limpede numai daca le aliniez la rand ca pe soldati sau ca pe stalpii de telegraf, daca le pun cap la cap ca pe sinele de cale ferata, cu terasamente si curbe, cu constructii de poduri si viaducte, cu gari amplasate in locurile stabilite. Se pare ca oamenii numesc logica si coerenta acest istovitor drum ingineresc, obligatoriu pentru cei ce se vor inteligenti; ceilalti n-au nevoie de asta, ei se pot rataci dupa bunul lor plac.

Efortul redarii prin cuvant este lent, dificil si respingator pentru cel care s-a obisnuit ca dintr-o singura…-nu gasesc cuvantul potrivit-, ca dintr-o singura suflare sa curinda si sa exprime totul. Nu degeaba oamenii isi pretuiesc atat de mult ganditorii. 15

Incepusem sa ma plictisesc..in iad si am venit pe pamant sa mint si sa joc teatru.

Ce e plictiseala, stii prea bine si mult mai bine stii si ce e minciuna. Iar despre joc iti poti face o idee judecand dupa teatrele voastre si dupa actorii celebri de la voi. Tu insuti poate ca interpretezi cine stie ce rol marunt acasa, la parlament sau la biserica. 18

Sunt mandru, orgolios si, daca vrei, chiar vanitos…Tu stii cu siguranta ce-i vanitatea, caci vrei laude si aplauze, desi nu esti decat un prost. 18 (mai mult…)

H. de Balzac – Eugenie Grandet.

Posted: 14/04/2009 in Fără categorie
Etichete:, , , , , ,

balzac-eugenie-grandet

In unele orase de provincie exista case a caror vedere iti inspira o melancolie egala cu aceea pe care ti-o provoaca manastirile cele mai intunecate, landele cele mai monotone sau ruinele cele mai triste. Poate ca in aceste case slasluiesc atat linistea manastirii si ariditatea landelor, cat si ramasitele ruinelor. Viata si miscarea de aici sunt atat de linistite, incat un strain le-ar crede nelocuite, daca n-ar intalni, deodata, privirea stearsa si rece a vreunei fiinte nemiscate, a carei figura, ca o schivnica, se pleaca peste pervazul ferestrei, la auzul unui pas necunoscut. O asemenea melancolie iti inspira si infatisarea unei locuinte situate in Saumur, la capatul unei strazi in panta care duce la castel, prin partea de sus a orasului. [..]5,6

Zgarcenia acestor trei batrani era atat de patimasa, incat, de amar de vreme, ei ingramadeau bani peste bani numai pentru a-i putea contempla in taina. 13

Nu se ducea niciodata la nimeni si nici nu vrea sa primeasca vizite sau sa dea mese, nu facea niciodata zgomot si parea ca economiseste totul, pana si miscarea”.

Intotdeauna femeile au mai multe prilejuri de suferinta decat barbatii si sufera mai mult decat ei. Barbatul are puterea lui si si-o exercita; el actioneaza, umbla, munceste, mediteaza, isi face planuri de viitor si isi gaseste in toate astea, o consolare. Asa facea Charles. Dar femeia sta pe loc, ramane fata in fata cu supararea de la care nimic nu o poate abate, coboara pana in strafundul abisului pe care ea l-a deschis, il masoara si adeseori il umple cu dorintele si cu larimile ei. Viata femeilor va fi alcatuita, intotdeauna, din simtire, iubire, suferinta si devotament. Eugenie avea toate calitatile unei femei, in afara de aceea ce consoleaza femeia. Fericirea sa fusese precum cuiele presarate pe un zid, dupa sublima expresie a lui Bossuet; adunate la un lco, ele nu aveau sa-i umple, intr-o zi, nici macar causul unei palme. 207 (mai mult…)

primo-levi-mai-este-oare-acesta-un-om1

Editura Polirom, 2004

Atunci ne-am dat seama, pentru prima data, ca limba noastra nu are cuvinte pentru a exprima aceasta ofensa: desfiintarea unui om. Intr-o clipa, cu o intuitie aproape profetica, ni s-a dezvaluit realitatea: am ajuns la fund. Mai jos de atat un poti sa ajungi: un exista conditie omeneasca mai mizera; nici un e de conceput. Nimic un mai e al nostru: ne-au luat hainele, pantofii, pana si parul; daca am vorbi un ne-ar asculta, iar daca ar incerca sa ne asculte, nu ne-ar intelege . Au sa ne ia si numele, iar dca vom vrea sa il pastram, va trebui sa gasim in noi puterea de a o face in asa fel incat inapoia numelui sa ramana si ceva din noi, asa cum am fost. P.33,34

Inchipuiti-va insa un om caruia, o data cu fiintele dragi, ii sunt luate casa, obiceiurile, hainele, in sfarsit totul, literalmente tot ce poseda; va fi un om gol, redus la suferinta si nevoie, care a uitat de demnitate si discernamant, deoarece este foarte usor ca omul care a pierdut totul sa se piarda si pe sine insusi; intr-atat incat vei putea, cu inima usoara, sa hotarasti viata sau moartea lui dincolo de orice simtamant de afinitate omeneasca, in cel mai fericit caz, pe baza unei simple aprecieri a utilitatii. Se va intelege atunci dublul inteles al sintagmei lagar de exterminare si va filimpede ce vrem sa spunem cu propozitia: a ajunge la fund. P.34,35.

Convingerea ca viata are un scop e inradacinata in fiecare fibra din noi, este o caracteristica a fiintei omenesti. Oamenii liberi dau acestui scop multe nume, gandesc si vorbesc mult despre natura lui; dar pentru noi problema este simpla.
Acum si aici, scopul nostru e sa ajungem pana la primavara. Pentru moment, nu ne batem capul cu altceva. In clipa de fata, dincolo de acest scop nu exista un altul: dimineata, cand e inca intuneric, iar noi, insirati in careu, asteptam la nesfarsit ora plecarii la munca si orice suflare de vant ne patrunde pe sub haine, infiorand cu violenta trupurile lipsite de aparare, cand in jur totul e pamantiu, scrutam cu totii cerul spre rasarit, in speranta primelor semne ale anotimpului mai bland; rasaritul soarelui e comentat zilnic: azi a aparu ceva mai devreme decat ieri, azi e un pic mai cald decat ieri; peste doua luni, peste o luna, frigul ne va lasa in pace si vom avea un dusman mai putin de infruntat. P. 111 (mai mult…)

Jeroen Brouwers. – Rosu Ucigas.

Posted: 02/10/2008 in Fără categorie
Etichete:, , , , ,

Editura Univers, Bucuresti, 1997.

Apartin acelui gen de oameni care nu pot fi fericiti: bolnavi de o neliniste permanenta, bolnavi de o frica constanta, de preferinta indopati cu pastille, de preferinta beti crita, de preferinta dormind, de preferinta absentand. p. 51.

Nimic nu exista care sa nu atinga altceva- (fraza repetata in roman)

Cred ca as fi un scriitor prost daca as fi fost ”fericit”: scriitorii fericiti n-au nimic de povestit. p 67

Un scriitor ca mine isi traieste viata de doua ori- a doua oara cand pune in cuvinte ceea ce a trait prima data. p.81