R.C. Sproul scrie un articol interesant despre John Calvin, (John Calvin’s Legacy: The Theologian of theologians) alăturându-se celor mulţi ce sărbătoresc anul acesta 500 de ani de la naşterea sa. Printr-o incursiune în gândirea lumii antice acesta subliniază importanţa covărşitoare a lui Aristotel în filosofie. Acesta şi-a câştigat dreptul de a fi numit “Filosoful”. Printre studenţii la filosofie se înţelege că titlul poate fi cu referire pentru o singură persoană- Aristotel.

Într-o manieră similară, specifică Sproul, studiul teologiei a dat de-a lungul istoriei mulţi gânditori. Mulţi sunt cunoscuţi pentru abilitatea lor de a oferi o sinteză între teologie şi filosofia seculară. Astfel, Agustin este  cunoscut pentru abilitatea de a lua percepte din filosofia lui Platon şi de a le converti pentru a defini teologia biblică. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Toma d’Aquino, care a oferit o sinteză între filosofia lui Aristotel şi gândirea creştină. Printre reformatori, Luther, un student strălucit al limbajului, a oferit răspunsuri adânci cu privire la credinţa creştină. Luther nu a fost un sistematician şi nici n-ar putea fi numit teologul teologilor. Nu a dezvoltat o teologie sistematică. Această sarcină i-a revenit în secolul al şaisprezecelea Continue reading →