„Hakuna Matata” …însă „Amintește-ți cine ești!”

În ultimele luni am văzut filmul Disney, The Lion King (Regele Leu) de vreo două ori întreg. Și bucăți din el aproape în fiecare săptămână. Însă nu cred că Maya e motivul real. Am o bănuială că Laura este de fapt la butoane.
Hmm…

Pe lângă partea de început cu piesa pe care Maya dansează de fiecare dată, îmi mai place o scenă foarte importantă în desfășurarea acțiunii.

Regele Mufasa este ucis de fratele său, Scar. Simba a fugit și scapă cu viață. Scar devine rege cu ajutorul hienelor. Iar Simba, adoptat de Timon și Pumba, își trăia viața în felul său, se bucura de viață cum știa mai bine. Fără griji, fără complicații. Cum știau prietenii săi, mă rog…
Hakuna Matata!
Asta până când Rafiki, un mandril shaman, îi arată lui Simba că tatăl său e viu. Mufasa, Regele Mufasa îi apare lui Simba apoi pe cerul nopții și îi spune…”Simba, tu m-ai uitat.” Iar Simba îi răspunde…”Nu, cum aş putea?”

Iar Mufasa: „Ai uitat cine ești și de aceea m-ai uitat și pe mine. Ești fiul meu. Ești mai mult decât ai devenit. Amintește-ți cine ești.” El repetă fraza asta iarăși și iarăși. „Amintește-ți Simba, amintește-ți Simba.”
O scenă grozavă, momentul în care totul în film se duce în altă direcție. Momentul trezirii lui Simba. Acum își aduce aminte de tatăl său, de faptul că tatăl său era „viu”. Își aduce aminte că Mufasa a murit pentru ca el să trăiască și că el, Simba, este regele de drept în Pride Rock, fiind parte a familiei regale. Că e responsabil să își trăiască viața într-un fel anume. Că este momentul să își depășească frica și să dovedească curaj.
O excelentă ilustrație a vieții cu Dumnezeu. Uităm și noi cine suntem de multe ori. Ne uitam calea, fiind de nenumărate ori anchilozați în propria frică.

Curaj însă! Amintește-ți cine ești!

Adu-ți aminte. de Max Lucado

Adu-ti aminte.Isus a făcut două miracole de înmulțire a pâinii: în una din ele a hrănit 5.000 de oameni, în alta 4.000. Totuși, ucenicii săi, care au fost martori la amândouă ospețe se îngrijorau de coșurile goale. Isus i-a certat: „Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Nu vă aduceți aminte deloc? (Marcu 8:17,18)

Memoria scurtă împietrește inima. Notează-ți atent binecuvântările lui Dumnezeu. Declară împreună cu David: „Și eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult. Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea și mântuirea Ta, căci nu-i cunosc marginile (Psalmul 71:14-15).

Contabilizează bunătatea lui Dumnezeu. Meditează la ele. […] Mai mult pe Max Lucado Romania.

www.maxlucado.com