Posts Tagged ‘alcool’

Când țara biruie ispita

Posted: 04/08/2016 in Blogareala
Etichete:, , , , ,
M-am oprit la un shop turcesc să-mi iau fistic. Genul de shop unde găsești de obicei de toate, mai puțin cărți de biologie guleniste.
După a doua încercare de a plăti cu cardul (grăbit, la prima l-am scos prea repede), aud în spatele meu:
„Ce bei? Un Smirnoff?”
M-am întors, fiind aproape de a greși codul iară. O chinezoaică mică cu ochelari mari se holba la tipul negru, subțirel și înalt, parcă din alt film, luat oarecum prin surprindere de întrebarea zgomotoasă, fără perdea.
Lângă ei, probabil o englezoaică, avea deja sticlele în mână.
„Ăăăă, nu beau”, răspunde el, descumpănit, pe un ton foarte scăzut. Cu greu am înțeles bolboroseala.
„Cum, nu bei deloc?”, reia tipa afișând o mină surâzătoare, surprinsă.
„Ăăăă, nu, nu beau”, continuă individul la fel de fâstâcit. „În țară la mine nu se bea”.
Acum, am mai folosit și eu fraze de genul: „Bă, multumesc, dar știi, nu mă lasă religia. Știi, Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru… Man, taică-miu e alcoolic, nu-mi permit să calc pe urmele lui. Nu pot, mi-e greață de la alcool. Nu prea îmi place, să fiu sincer.” Dar niciodată un argument naționalist de tip țara mă vrea curat.
Iată un pas ce trebuie neapărat adăugat la cei 12 folosiți de AA. Adeziunea și loialitatea față de un stat ce interzice alcoolul. Chiar funcționează. Am văzut cu ochii mei cum țara l-a ferit pe ipochimen de ispita consumului de Smirnoff cu două tipe frumoase.

image

image

În primul secol al erei creştine, în Palestina existau patru tipuri principale de vin: roşu, alb, limpede şi negru. După gust, acestea erau clasificate în dulce, amărui, acrişor, fiert şi chiar afumat. Evreii foloseau diverse alte substanţe pentru aromarea vinului, dar şi pentru a spori cantitatea de băutură care, altminteri, scădea din pricina condiţiilor de păstrare. Lăsând vinul sau drojdia de vin să se acrească, se creau condiţiile prielnice dezvoltării ciupercii Mycoderma aceti, care transformă alcoolul în oţet (acid acetic). Oţetul avea diverse întrebuinţări, începând de la salate şi până la dizolvarea ierburilor medicinale. Înainte de a ajunge la stadiul final al procesului de transformare, vinul acru era folosit şi ca băutură (Rut 2:14). Pe cruce, înainte să moară, Domnului I-a fost oferit oţet amestecat cu smirnă, după cum consemnează scrierile evanghelice (Mt. 27:34; Mc. 15:23; In. 19:28-30).
În lumea mediteraneană a secolului I d.Hr., vinul era considerat o băutură obişnuită la fiecare masă, însă numai după ce era amestecat cu apă. Acest amestec servea două scopuri: pe de o parte, se evita ingerarea unei cantităţi mari de alcool, care ar fi putut surveni în cazul consumului de vin simplu. Pe de altă parte, neexistând metode de tratare a apei, alcoolul din vin realiza purificarea acesteia. Practica era comună în Palestina încă din secolele anterioare: „precum a bea numai vin sau numai apă, nepotrivit lucru este, pe când vinul amestecat cu apă este dulce şi desfată” (2Mac. 15:40). (mai mult…)

Un betiv intra intr-o biserica catolica si se duce direct la confesare. Intra in cabina si nu zice nimc. Parintele, nedumerit, isi drege vocea incercand sa-i atraga atentia omului. Asta nimic. Dupa un timp, bate parintele de 3 ori in peretele despartitor, la care betivul raspunde:

– N-are rost sa bati, nici eu nu mai am hartie.