The Attack of the Cranes. They have come to evict you

A poster near King’s Cross station.
It looks like I’m on the wrong, evil side…

image

Reclame

Christmas preparations in King’s Cross. Workers putting together a wooden sledges Christmas tree

I thought at first that we’re just talking about a wooden Christmas tree structure, but I realised that they are using real sledges.
So indeed, they finally gave up their hopes for a White Christmas in London and are doing something useful (don’t need to cut a different green tree) and quite beautiful  with these extra sledges.
They can do something philanthropic as well after the buzz is over. If anyone reads this, a good ideea is to send the full tree to Romania to some poor children. It’s already snowing there. 🙂

image

ATENTIE LA URSI!

image

     Gasesti in Sinaia peste tot afise d-astea intepenite pe copaci in care esti avertizat ca ursii frecventeaza zona respectiva.
     In caz ca nu ai inteles, se vor si mai clari cei de la Regia Nationala a Padurilor, Directia Silvica Prahova si Ocolul Silvic Sinaia.
     Esti avertizat sa nu-i hranesti si sa nu le deranjezi linistea. Da, sigur, ma si vad hranindu-i, tragand ursii de coada, facand poate si un selfie cu ei. Ma si imaginez. Ar fi o experienta similara cu hranirea ratelor din parc ori a cimpanzeilor la Zoo. Gasesti acelasi discurs si acolo insa contextele sunt un pic diferite.
     Oare n-ar putea institutiile astea(3 la numar) sa gaseasca un text mai bun si o abordare mai… altfel, sa faca o cheta macar daca nu isi permit si sa investeaaca mai mult de 10RON in campania asta?
Penibil!

Immigration…

De cand am plecat din tara am cam rupt contactul cu blogosfera… Am avut parte de nenumarate experiente pe care as fi vrut la acel moment sa le scriu, sa le impartasesc si cu voi. Insa, … sincer, nu prea am avut chef. Pe bune! Lucrez full-time iar seara cand ajung acasa numai la blog nu-mi sta capul.

Motivul acestui prim post londonez este destul de simplu: Mi s-a facut dor! Da, mi s-a facut dor sa scriu, asa, macar doua trei randuri. Si, cu speranta ca voi posta altceva cat de curand, poate zilele astea, si nu peste cateva luni, va doresc numai bine si o viata frumoasa impreuna cu Dumnezeu!

From London, with love…

Aseară am ajuns la părinti în Londra, după o călătorie de cca. 3h. Mai mult am așteptat în minusculul aeroport internațional din Bacău. Data trecută am făcut cam 2 zile. Luasem forma scaunului din autocar deja de atâta șezut. Oricum, nu se compară cu iritarea pe care vameșii români ți-o pot provoca. Îs specializați în treaba asta.

Parcă și văd… training în sâcâire pentru depistarea teroriștilor mai slabi de înger, 2 semestre! În fine…

Și, spre deosebire de dată trecută, acum sunt însurat. Deci, am călătorit împreuna cu soția. A fost o experiență interesantă pentru amândoi. Ea a fost cam dezamagită cu privire la zbor. Se aștepta să fie o experiență terifiantă… 🙂

Am vizitat Londra cât de cât ultima oară, însă sunt curios… ce n-ar trebui să ratez în aceste 2 săptămâni…? Poate aveți voi vreo sugestie… M-aș bucura dacă aș primi ceva sfaturi. Mulțumesc anticipat!

Poker printre bidoane.

Pe lângă institut, de vreun an încoace, „s-au aşezat” câţiva chirigii interesanţi. S-a ridicat parcă peste noapte o magherniţă izolată cu cartoane, cu un fel de folie de plastic pe deasupra şi chiar un coteţ lângă, pentru un maidanez bătrân, ameţit şi tare  amărât. Atât de mult şi de repede s-au extins, încât, dacă n-ai fi locuit primprejur, cu siguranţă ai fi crezut c-au fost dintotdeauna prezenţi.

Cum necum, ne-am obişnuit cu ei. Am trecut noi cumva peste gălăgia şi surescitarea cu tămbălău din serile târzii de primăvară-vară, toamnă-iarnă. Uneori înjurăturile mai sunt acoperite noaptea, mai ales în week-end de muzica de la clubul satanist (aşa am impresia) „Stuf”, de vis-a-vis.

Am trecut şi peste grătarele lor urbane. În lipsa lemnului orice lucru care arde e bun. Bidoane, plastic, etc. Fumul şi mirosul… inconfundabile. Dacă a dat careva foc vreodată la un tomberon  lângă blocul tău, înţelegi ce vreau să spun.

Nu ştiu însă dacă administraţia a trecut de „furăciunile” de care a avut parte pe aici. De vreo câteva ori s-a furat grosolan. Nu-i incriminez pe chiriaşi. Totuşi, mai ştii… Mare-i ispita să nu te gandeşti la aşa ceva. În fine, cum spuneam…cel mai funny moment (pentru noi, studenţii cel puţin) şi ultimul dacă nu mă inşel, a fost în iarnă, de sărbători, când au fost sustraşi cârnaţii lăsaţi la afumat de către fr. T, administratorul. A fost prădată afumătoarea din spatele institutului. Uite cârnaţii, nu-s cârnaţii…

Dincolo de toate fenomenele cu care ne-am pricopsit de la aceştia, scena de azi m-a lăsat mască. Nu-mi venea să cred. Adică, coatele astea goale, care, vai de coteţul lor, n-au ce mânca (au ce bea totuşi), care trăiesc într-o sărăcie de nedescris… în loc să facă ceva, să se ridice, să-şi câştige pâinea, să muncească, nu ştiu…să facă ceva, orice, iată-i la soare, fără griji în Sion, în mijlocul mizeriei, în miezul zilei, jucând un pokeraş, o şeptică ceva…

Culmea sărăciei: să n-ai ce mânca, să n-ai o ţoală cum trebuie pe tine… da să-ţi ardă de jucat.

pe brânci…

Undeva, în spate, iată-ne, cu laptop-ul în brațe, când scriind la licență, când being focus la fratele Ron vorbind despre păcat, idolatrie, stres, relații, comunicare…

Așa trecură 4 zile… Mâine se gată…ca să mă exprim în context.

Jumătate tu, jumătate eu…în Adjud.

Cât de ingenioși sunt inginerii ăștia uneori. De pildă…în Adjud. Eram în mașină, oprisem la o farmacie și de plictiseală Laura tocmai remarca cât de puține ferestre sunt fără termopane în acest orășel vai de capul lui. Atunci le-am observat. Jumătate de fereastră în balcon, jumatate afară. Să-ți faci cruce…nu alta. Se oferă vreun discount la astfel de apartamente defecte? Ar merge și-așa, pe vreme de criză…

ferestrele din Adjud

Biserică… la conservare.

31082009236

Biserica Ortodoxă “Sf. Varvara”. Unică în a noastră patrie dar și în lume, după câte am citit la intrarea în mina din Tg. Ocna. Doar în sudul Poloniei ar mai fi o capelă catolică, de proporții mai mici, construita tot întro mină de sare.

Biserica a fost înaugurată pe 4 decembrie 1992.  Această femeie, Varvara, (cică) este ocrotitoarea minerilor, și ar fi “căzut pe 4 decembrie, în urmă cu secole,  sub paloșul păgânilor pentru credința ei în Sfânta Treime”, găsesc scris pe frontispiciu.

Oricum, dacă treceți prin partea asta a Moldovei, merită să vă opriți puțin pe la mina din Tg. Ocna. Dacă nu pentru vizitarea bisericii (care e net mai întunecoasă decât cele de la suprafață), poate pentru un joc de ping pong, biliard, fotbal, baschet, tenis de mină, la peste 3 km, în subteran. SALINA.RO

Muzeul din mină.

31082009243

Ar fi un fel de muzeu în mina din Tg Ocna. Nesupravegheat. Privesc nedumerit în vitrină. Cupă din Sare, Obiecte din sare, Vază din Sare, Brichetă de Sare. Da, unde sunt toate acestea?!? Au dispărut. A mai ramas doar postamentul. Pentru unii, atribuirea diverselor lucruri care nu le aparțin e un lucru cât se poate de normal. Balcanicii…

Keep reading…

2408200923204:50. Am ieșit la o gură de aer…îmbâcsit, iz profund de pișat, caracteristic trenurilor în .ro

Iată că tinerii de astăzi citesc… cei mai înfocați chiar la 04:50 și în orice condiții. No bine, rectific. Unii din tinerii de astazi, citesc. Keep reading…

Festivalu’, șatra, Elena și țiganul(ii).

Șatră reunită în scopuri comerciale pe perioade limitate de timp. Așa i-aș numi pe cei 30-40 de țigani ce au urcat împreună cu noi din Onești. De unde apărură? Păi, “Festivalul Verii 2009”. 3 zile de mici și bere, bălibulășeală, țigănie și aglomerație pentru oneșteni. Așa succes a avut evenimentul încât primarul a apărut chiar și la Realitatea Tv. A încercat să dea socoteală, sau mă rog, i s-a cerut să dea, pentru faptele sale, întrucât această Țiganiadă a verii a venit și în contextul unei crize financiare ce s-a răsfrânt în mucles apă caldă pentru oneșteni de ceva timp.

La final, după 3 zile de dormit sub cerul liber, echipa de entertainment se retrage spre meleagurile ei…

24082009231Mai era un loc liber în compartimentul nostru și pentru o stație Elena ne-a fost tovarășă. Așa mi-a zis că se numește. Vădit obosită, prost îmbrăcată, cu ochii goi privind înspre nicăieri își mângâie fetița. Cred că are în jur de 30 de ani, deși pare de mult mai mult. Viața, greutățile au îmbătrânit-o prematur. Aflu de la ea că face asta de ani de zile. An de an merge și încearcă să mai facă un bănuț în plus pe ici colo. Cumpară din București de la Dragonul Roșu tot felul de brizbriz-uri, de jucării, articole la preț mic, pe care le valorifică apoi la târguri, festivaluri etc.

“Ultima dată am fost în Tecuci. La sfârșitul lunii o să fim în Bârlad. Asta e viața noastră”, îmi spune ea. “Da, asta e ocupația dvs.?” „Nu, eu sunt măturătoare. Așa mai câștig și eu ceva în plus. Deabea aștept să ajung acasă. Oriunde te duci, casa-i casă. “ Acasă, din câte mai spunea o așteaptă încă 3 copii. Am apreciat-o pe femeia asta.

Apare controlorul. Deschide ușa la compartiment, se uită ciudat la ea și spune: “Băi de ce umblați așa de mulți pe tren?..la care ea se întinde și-i dă 2 lei.  „Cobor la  Adjud”. „ O să vă tai un bilet la toți.”, răspunde el luând totuși banii, închizând rapid ușa. „Ce țigan!!!”, afirm eu acum. Termen folosit de multe ori impropriu. „Eh, așa fac ăștia. Mergem mereu așa. Zic și ei așa că-i vede lumea. Da…” îmi spune ea.

Imediat, doi polițiști mâncând semințe trec fără să vadă nimic. Bănuiesc că și ei sunt lumea

24082009234Observ apoi că pe fiecare ușă de la vagon este ditai afișu’ Trenul este pentru călătorii CU BILET. Călătoria fără bilet este un fapt atisocial. Așa și…, marmota ce făcea?!?

Sistem auto antifurt revoluționar: Chains.

Ultima apariție în materie de sisteme auto antifurt: Chains (Lanțuri). Expoziție: Exact pe trotuar, vis-a-vis de reprezentanța General Motors (parcă), lângă parcul Izvor, București. Doar o singură precizare: Asigură-te că nu e nimic de furat înainte de a achiziționa 5, 6 m de Chains pentru mașina ta.

2610200811426102008113