Frate, păstrează copilul

Mă schimbam de plecare aseară. Câțiva compatrioți erau chiar lângă mine. Discuții de vestiar. Unul însă primise vestea că prietena/soția îi este însărcinată. Vorbea cu ea la telefon. Îl știam pentru că jobul este mare. N-am mai avut ocazia să povestesc cu el însă. Părea îngândurat și o întreabă dacă păstrează sau nu copilul. 
„…bine, dar dacă nu mai poți rămâne apoi?

Bine, hai că vorbim mai încolo. Te iubesc!“

Un prieten de-al lui se întoarce spre el zâmbind: „Acum o iubești, da?…Păstrezi deci copilul sau nu?“

A început și el să râdă mai forțat: „Nu știu frate. Nu știu. Lasă-mă.“

Eram deja pe picior de plecare, însă mi-am făcut puțin curaj. Urma să mă bag într-o chestie destul de sensibilă, dar nu am putut să nu-i spun…

„Frate, nu mă cunoști. N-am mai vorbit. Vroiam doar să te felicit. Felicitări! Este foarte fain să primești o asemenea veste. O viață de om!

Te încurajez să-ți asumi responsabilitatea. Fii bărbat. Păstrează copilul! Știu că poate ți-e teamă. Și mie mi-a fost teamă. Este o mare schimbare, dar este așa de fain să fii tată, să-ți ții în brațe copilul.

Doamne ajuta!“

Era roșu tot. Aceleași gene ca și mine probabil. Nu poți ascunde nimic. Îți apar pe față.

Mi-a mulțumit în timp ce se schimba. Și a precizat că nu, nu este speriat. 

„Ok, te las. Doamne ajută!“ Și am plecat…
Cred că sunt mulți bărbați speriați de gândul că vor deveni tătici. 

Tu însă încurajează, felicită, celebrează când îi auzi povestind. Amintește-le că viața este sacră și prețioasă. Cine știe, poate că făcând așa vei salva una.

Reclame

Hacksaw Ridge – Cu Biblia și credința, în linia întâi

Am vizionat în weekend Hacksaw Ridge, un film produs în 2016 de Mel Gibson. Povestea adevarată a lui Desmond T. Doss, un soldat care din motive ce țin de propriile convingeri religioase a refuzat să poarte armă și totuși a primit Medalia de Onoare a Congresului în timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Inițial, armata și camarazii, toți îl vroiau plecat, transferat, închis. I-au încredințat cele mai dificile sarcini, vroiau să-l descurajeze, să-l determine să renunțe. Doreau să-l scoată ca fiind debil mintal. Nu aveau incredere în el și îi luau în râs credințele. Cum ai putea să-ți aperi tovarășii dacă singurele tale „arme” sunt Biblia și credința? Cumva, mai ales în război, eforturile lor sunt de înțeles.

O nebunie! O nebunie pentru că pe front, cum se știe, te duci să-ți distrugi inamicul, nu să-i întorci și celălalt obraz.

Totusi, el s-a aflat în linia întâi.

Fără armă.

Salvând vieți.

Credea că doar Dumnezeu are dreptul de a lua viața cuiva și s-a încăpățânat să își servească țara ca medic, dorind să demonstreze că în mijlocul ororilor războiului poți salva, nu doar ucide.

Și asta a facut. La Hacksaw Ridge, Doss a salvat om dupa om. Mărturisea că s-a rugat tot timpul.

        – Doar mă rugam, „Doamne, ajută-mă să mai salvez unul!”

Și a salvat 75 de oameni.

În 12 ore, pe 5 Mai, 1945. În ziua sa de odihnă.

L-a salvat chiar și pe căpitanul său, Jack Glover, cel care a făcut totul pentru a-l elimina din armată, cel care a afirmat mai apoi că asta a fost „cea mai mare ironie a întregii situații”.

Mă întreb și te întreb: Te mai rogi tu așa? Să mai salvezi unul?

Dumnezeu ia în serios astfel de rugăciuni.

Treci peste, treci peste Biblie…

image

N-am mai luat metroul vreun an. N-am avut nevoie. O experiență fascinantă în sine, mai ales aici, în Londra. O sumedenie de culturi înghesuite în niște garnituri.
Am avut recent o conversație scurtă cu o doamnă. A British lady. Am găsit un loc liber lângă ea și am observat că citea The Shack (Baraca). A terminat de citit și a băgat cartea în geantă, pregătindu-se să coboare. Nu vroiam să o deranjez, însă am întrebat-o ce părere are despre carte? Nu prea fac asta, însă m-am scuzat politically corect, englezește, cu toate formulele. Asta ar trebui să funcționeze în orice situație te-ai găsi în această țară.
O carte faină. Exciting, îmi răspunde. Zâmbește.
Da este, continui eu, observând că este open to a small talk. Trebuie însă să aveți grijă la perspectiva pe care o are despre Dumnezeu (Un review Aici :)). E drept, am presupus că e creștină femeia. My bad. Zâmbesc.
Ce vrei să spui, faptul că Dumnezeu e imaginat drept femeie în carte?
Nu neapărat. Zâmbesc iară. Sunt nuanțe diferite față de ceea ce Biblia prezintă despre Dumnezeu. Trebuie să studiați Biblia pentru o înțelegere clară despre Dumnezeu.
Ești catolic?
Zâmbesc din nou.
–  Nu, nu sunt.
Ei bine trebuie sa treci peste asta, se încruntă ea. Și îmi tot repeta,  „Trebuie să treci peste chestia asta cu Biblia”(You need to go over this. You need to go over this Bible thing), în timp ce se pregătea să coboare și ieșea din metrou.
Cât de ușor acceptă oamenii alte surse diluate, gri, nuanțate cultural și cât de înverșunat și agresiv trec peste Biblie,  fără să clipească.
De orice poți menționa. Orice nouă sectă, mesaj nou, influențe orientale.  Noi curente de spiritualitate vor fi acceptate, primite și chiar încurajate. Vei fi chiar apreciat pentru deschiderea ta, lipsa ta de prejudecăți și capacitățile tale intelectuale, dar nu și în cazul creștinismului. Nu și în cazul Bibliei. Menționează ceva despre Isus, creștinism sau Biblie și vei fi considerat îngust, limitat, neghiob. Idei tradiționale, înguste, ce n-au vreun spațiu, nici măcar pe agenda pluralismului religios de astăzi. Greață, repulsie și chiar compătimire vei citi clar pe fețele interlocutorilor tăi.
Iată un preț ce trebuie plătit astăzi de cei ce doresc să fie credincioși Scripturii și Autorului ei.

Cafeaua de dimineata

image

Mirosul de cafea nu apare din senin in toata casa dimineata si nici nu avem vre-un Starbucks ori Costa prin apropriere. Nu trebuie decat sa intind mana si sa mi-o torn in ceasca, in unele zile fiind nevoie de un dublu efort. Merge perfect cu putin lapte, uneori caramel sau vanilie, depinde de zi si de timpul alocat ritualului.
Chiar daca nu consuma, cineva se ingrijeste sa fie acolo, la timp, inainte sa sune ceasul, proaspata si aromata. Iubita mea. Is lucruri minore pe care uneori le luam de-a gata, „for granted”… cum zic ei, dar care fac ca lucrurile sa-ti functioneze, sa „run smoothly”, daca tot ii mentionez. Multumesc pentru cafeaua de dimineata!
Vorba cantecului…

Ridici o spranceana si parca ti-e teama de ziua care vine
Sub plapuma-i cald dar ceasul isteric trage de tine
Si-atunci:
Cafeaua de dimineata
Te-ajuta sa scapi de greata
Si-ti creste moralul
Sa poti suporta
Inca o zi, carnavalul
Inca o zi… carnavalul

Trupul tau, religia ta

image

Am fost saptamana trecuta cu un coleg nou la sala unui club de rugby din apropriere.

Printre altele imi spune… ‘Si, …am auzit ca esti religios.’. ‘Depinde ce intelegi prin a fi religios’ ii raspund.

‘Religion is the biggest killer’ (Religia este cel mai mare ucigas), vine pe nerasuflate replica sa. ‘Budistii cred ca sunt cei mai pasnici’, continua el.

‘Nu stiu ce sa zic...’, ii raspund. ‘Crestinismul inteles corect, asa cum a fost lasat de Isus, cred ca este cea mai pasnica religie. Remember… daca iti da cineva o palma, intoarce si celalalt obraz, binecuvantati si rugati-va pentru vrajmasii vostri… Insa in timp s-a stricat. De aici si toate mizeriile Bisericii din istorie, de aia are permanent nevoie Biserica de reforma, de transformare, innoire, intoarcere la inceputuri. Omul este corupt si strica ceea ce Dumnezeu a lasat bun, spre binele nostru’. 

Mda…, probabil. Oricum, eu nu sunt religios. Nu ma intereseaza!’, vine replica lui, ducand apoi discutia in zona antrenamente, greutati, aparate. El, un tip la 35 ani, facut bine, cu masina plina de cutii cu proteine, vitamine, sticlute, cu o disciplina zilnica a lucrarii diferitelor grupe de muschi, imi arata apoi poze cu echipamentul de cateva mii de lire pe care il detine, cateva biciclete tot asa, conectate la nu stiu ce dispozitive, pasionat, efeverscent. Ochii ii sclipeau intr-un fel foarte narcisist cand imi povestea cum face cardio pe bicicleta conectata la TV-ul de n inches, pe un program cu Turul Frantei etc.

‘Ok, am inteles…’, ii spun. ‘De fapt, esti foarte religios. Trupul tau este religia ta!’. 

A inceput sa zambeasca. ‘Cam asa ceva…’, imi raspunde.

Machiaj in/printre viteze

image

Saptamana trecuta am dat peste un poster Don’t text and drive. Buna avertizarea pentru ca uneori esti ispitit sa folosesti telefonul in trafic. In UK mai vezi disciplina in domeniul asta. Cel putin asa credeam.
Astazi insa am fost _________ (nu-mi gasesc un cuvant potrivit). Adica le mai vezi in statii asteptand, prin metrou fara inhibitii, prin bus-uri… in drum spre munca, insa nu vazusem inca sa poti sofa si sa te poti machia in acelasi timp. Am vazut aceasta arta de dimineata dusa cu mult mai departe, trecand niste limite clare, cel putin in cazul meu
M-am inselat cand am crezut ca tocmai asistam la un shift istoric. Problema e dezbatuta de ani de zile in presa de aici.

It is not so much a case of mirror, signal, manoeuvre as mirror, signal, mascara.
Almost half of women admit applying make-up while driving – mainly because they get out of bed at the last minute, a poll reveals.
Some 46 per cent go for last-minute beauty top-ups – most often at traffic lights or while queuing – and 43 per cent say they do it even though they know it is wrong.

– 43% admitted putting on their face while driving cars on the daily commute
– Most commonly applied at traffic lights or in a traffic jam
– Confess they know it is dangerous, but still continue to do it anyway
– Lip gloss is most popular cosmetic to apply while driving – 35% do it
– Average time spent applying make-up before work is 10 minutes
– Just 5% of women don’t wear any make-up to work

Life, Life, Eternal Life

004.I.Must.Have.LifeSome of you may remember how Bunyan’s pilgrim, when called back by his wife and children from the journey on which he was setting out, put his fingers in his ears, and ran crying, Life, Life, Eternal Life.

In the same way, my family was against me when God saved me. When I was converted my folks didn’t understood this wonderful moment. They were quite blind. I felt they were my opponents. I was considered a freak. They though that someone has brainwashed me. A heretic with some strange and foreign heresies. I was baptized without their consent. My stepfather didn’t ate with me at the table because he believed that I’ve abandoned the ancestral Orthodox faith, and that was an unpardonable sin. My mother used to come in my room crying and telling me that she would rather see me with a cigarette in my mouth, in a Club with some girls than with a Bible in my hand. She was terrified. But I ran crying, Life, Life, Eternal Life.

This isn’t something new. Jesus said that:

Do not suppose that I have come to bring peace to the earth. I did not come to bring peace, but a sword. For I have come to turn a man against his father, a daughter against her mother, a daughter-in-law against her mother-in-law—a man’s enemies will be the members of his own household. Mat.10:34,35

If this is happening in your life because of your decision to follow Christ, rejoice. You’re on the right path. One of our Romanian saints said once that, When your relatives will surround you like bees or Continuă lectura

I had a dream

father-watching-baby-sleepI suddenly woke up last night at four o’clock, sweaty, after a bad dream. On a scale of 1 to10, where 1 is an uncomfortable dream and 10 is a terrible nightmare, Laura would give it a 4 or 5. She shared some ugly nightmares from her past that would make my dream a silly little daydream.

But, for me it was quite scary. Prepare yourself. It requires the consent of an adult before you read this. It can leave you with a trauma if you don’t watch your own heart.

So, I dreamed that I was in my car and ran a red light but I did not realize it. All the people were off the road and looked at me as if I did something seriously wrong. Sensing that all looked very suspicious, I stopped, got out of the car and asked what was happening. Why is everyone looking at me like this, in this scary way. A lady replied that I ran a red light and saw how the camera took a picture of my car. Continuă lectura

Câtă Biblie ai la dispoziție?

biblia-este-cuvantul-lui-dumnezeu_ac09acaab69f28     Am început să memoram Scripturile împreuna anul acesta. Îmi amintesc de pofta și provocarea pe care a stârnit-o în mine fratele Wurmbrand la începutul vieții mele cu Dumnezeu. Într-un mesaj de-al său vorbea de felul în care împărtășeau Cuvântul în închisoare.

Pentru că nici nu se pune problema să fi avut o Biblie acolo, când se adunau, unul rostea o carte, altul alta, și spunea el, în final aveau o Biblie întreagă.

Mă întreb dacă am fi lipsiți de Biblii, telefoane, computere, tablete, internet etc. și ne-am strânge laolaltă, nu o biserică, nici doua… ci toți creștinii din diaspora, câtă Biblie am avea la dispoziție?

Judecând cultura biblică a evanghelicului de astăzi, nu pot să spun decât că suntem întro situație tare tristă.

Piper menționa mărturia lui Luther spunând că unul din motivele pentru care acesta a ajuns să descopere justificarea prin credință se datorează faptului că în tinerețe, în mănăstirea augustiniană a fost influențat să iubească Scriptura de Johann Staupitz. Luther a devorat Biblia întro zi, întro vreme în care oamenii își obțineau doctoratele în teologie fără ca măcar să citească Biblia. Luther spunea că un fost profesor de-al său, Andreas Karlstadt, nici măcar nu deținea o Biblie când și-a obținut doctoratul. Cunoștea reformatorul așa de multă Scriptură din memorie încât atunci când Domnul i-a deschis ochii să vadă adevărul justificării în Romani 1:17, el a spus “Atunci am alergat la Scripturi din memorie”, pentru a confirma această descoperire.

Noi astăzi suntem predispuși la multe rele, pentru tocmai faptul că nu avem unde să “alergăm” la nevoie.

Deci, vă provoc și pe dvs. să memorați Scripturile împreună cu noi. Este poate cea mai de folos și cea mai practică disciplină spirituală pe care o avem la dispoziție.

Sunt convins că Continuă lectura

Maretia lui Dumnezeu.

Imagine

“Cine a masurat apele cu mana lui? Cine a masurat cerurile cu palma, si a strans tarana pamantului intr-o treime de masura? Cine a cantarit muntii cu cantarul, si dealurile cu cumpana? Cine a cercetat Duhul Domnului, si cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine S-a sfatuit El, ca sa ia invatatura! Cine L-a invatat cararea dreptatii? Cine L-a invatat intelepciunea, si I-a facut cunoscut calea priceperii! Iata, neamurile sunt ca o picatura de apa din vadra, sunt ca praful pe o cumpana; El ridica ostroavele ca un bob de nisip. Isaia 40

Gandeste-te la Dumnezeu. Respira-i Numele, cum ne indemna cineva. Cunoaste-i maretia. Gandeste-te la cel mai uimitor peisaj pe care l-ai vazut vreodata. Cum ti-a umplut inima de frumusete, de uimire. Dumnezeu este mai glorios. Gandeste-te la apele de Pamant, la intinderea lor. La muntii inalti. La pasari si animale, la pestii marilor. Dumnezeu le-a creat pe toate. La insectele mici si viata pe care nici macar nu poti sa o vezi dar care este peste tot in jurul tau. E Dumnezeu care le patrunde pe toate.

Gandeste-te la imensitatea universului cunoscut. Cat de mare e Dumnezeu. Cat de frumos si infinit.

Gandeste-te la Hristos… Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat.

Si-a petrecut viata intr-o tara mica, a murit tanar pe-o cruce rastignit de romani, dar a schimbat istoria omenirii ca nimeni altul.

Nu te poti indoi de realitatea istorica a existentei Sale. E dovedita nu numai Continuă lectura

Luptă pentru a câştiga marele premiu …în viaţă!!!

Cel care n-a luptat niciodată nu a trăit niciodată, afirma George Bernard Shaw. Iar pentru a trăi din plin…:

1.Trebuie să ai un START. Poate părea destul de comun însă mulţi dintre noi suntem prinşi în block start aşteptând pe cineva să ne împingă de la spate. La ce te cheamă Dumnezeu? Cum te-a pregătit pentru acel ceva? Cum te-a capacitat? Începe, i-aţi startul şi El te va sprijini!

2. Trebuie să dai totul. Michael Phelps nu dă totul numai în finală. Dă totul şi în serii sau semifinale. Corect nu? Nu trebuie să fim mulţumiti cu mediocritatea în orice etapă a vietii.

3. Trebuie să nu renunţi. La Olimpiada din 1992 de la Barcelona, Derek Redmond din Marea Britanie a concurat în cursa de 400m . A început excelent însă a suferit pe la mijlocul cursei o ruptură musculară. A pierdut cursa însă nu s-a dat bătut. Ceilalţi concurenţi treceau pe lângă şi el se chinuia să stea în picioare. Tatăl său, cu ochii în lacrimi, a alergat la el şi l-a ajutat. Încet, plin de durere şi-au făcut loc pe pistă şi au terminat cursa în timp ce stadionul din Bacelona s-a ridicat în picioare aplaudându-l. Redmond nu a câştigat vreo medalie însă a câştigat ceva mult mai important –  respectul lumii.

Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! 1Cor. 9:24

Răstignirea caracterului…!?

Grigore Vieru afirma …„caracterul reprezintă puterea de a te lăsa răstignit pe crucea suferinţei în numele unei idei. Dar asta nu-i destul. Mai trebuie să fii atât de drept în ideea ta, încât Dumnezeu să-ţi dea şi puterea de a reînvia după urcarea pe cruce..”

ImaginePrea puţini astăzi sunt dispusi să fie răstigniţi…în numele propriilor idei, valori personale, convingeri… De fapt, poţi întrezări ce va face o persoană integră în cel puţin două domenii din viaţa sa.

1. La locul de muncă. A spune „Nu” şefului nu e o mişcare prea bună on your career ladder. Însă când a apărut un conflict între cariera sa şi caracterul său, Daniel a ales ce majoritatea nu alege astăzi. A refuzat să mănânce la masa împăratului pentru că ar fi încălcat legea lui Dumnezeu (Dan.1:8-17). La fel, Iosif nu s-a culcat cu soţia şefului său(Gen. 39:6-12) iar Elisei a refuzat să primească bani de la un om bogat ca plată pentru vindecarea sa (2Imp.5:1-16).

2. Acasă. Noe şi-a salvat familia de la dezastru ascultând de Dumnezeu (Evr. 11:7) şi primul lucru pe care l-a făcut când a ieşit din arcă a fost să construiască un altar. Gândiţi-vă la asta! Mai înainte de a-şi zidi o casă, el a zidit un altar. Majoritatea avem Continuă lectura

Paşi marunţi si siguri…

Imagine     De cele mai multe ori când începem ceva, dorim şi visăm să schimbăm lumea prin acel ceva. Cu siguranţă  cei mai mulţi dintre noi am avut sentimentul ăsta. Treptat însă, pe masură ce te-ai murdărit pe mâini în lucrul tău… rămâi colpeşit de imensitatea propriilor aşteptări, visuri. De aceea este necesar să începi întotdeauna cu paşi mici şi siguri. Sfatul ar fi următorul: Nu încerca să ajuţi pe toata lumea, ajută însă pe cineva! Fă asta zi de zi şi în timp vei începe să trăieşti ceea ce Francis d’Assisi spunea…”Începe să faci ce e necesar; apoi fă ce este posibil; îţi vei da seama imediat că faci imposibilul.” Asta pentru ca imposibilul se dezvoltă întotdeauna pe platforma posibilului.

Chiar dacă nu vei face vreodata lucruri mari.. vei găsi multă împlinire când vei face lucrurile corecte, cele ce trebuie făcute. Nici un act de bunătate, nici un gest frumos nu e prea mic pentru a nu-l face. Chiar dacă nu-l văd ceilalţi, nu înseamnă că nu e observat.

Un lider scria..”nu am realizat în momentul în care Continuă lectura

Să-L văd pe Domnul.

Mă gândesc că nu luăm îndeajuns de serios lucrurile, că tratăm cu superficialitate viaţa spirituală, că nu înţelegem fumuseţea chemării şi a destinului nostru veşnic. Că nu avem ochi să vedem şi-o inimă deschisă să înţelegem splendoarea Dumnezeului pe care îl slujim.

Ca Frica de Domnul nu mai stăpâneşte inima noastră… , un adevăr care m-a miscat citind cartea lui J. Bevere. El menţiona povestea morţii Sfântului Augustin, unul din cei mai remarcabili conducatori din vremea sa. Scrierile sale înfăţişau minunile măreţe ale Domnului. Lucrările lui sunt şi astăzi puncte de referinţă pentru posteritate.

Când se afla pe patul morţii, înconjurat de prietenii cei mai apropriaţi, în timp ce Augustin a plecat la Domnul, răsuflarea şi bătăile inimii i s-au oprit, iar un simţământ minunat de pace a umplut încăperea. Apoi ochii i s-au deschis brusc şi, cu faţa strălucitoare, a spus celor prezenţi: “L-am vazut pe Domnul. Tot ce am scris nu-i decât o fărâmă…” Apoi a plecat spre casa lui cea veşnică…

O fărâmă…

Cât de frumos trebuie să fie Cerul. Cerul, Cetatea lui Dumnezeu nu-i frumos pentru că vei avea acolo porţi de mărgăritare şi străzi de aur, lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit.

Cerul este frumos datorită lui Dumnezeu. Datorită prezenţei lui Dumnezeu, datorită lui Hristos.

Cineva m-a întrebat odată… întrebare pe care ţi-o adresez şi ţie…

Ai vrea să ajungi în Cer, dacă Hristos n-ar fi acolo? Răspunsul la această întrebare s-ar putea să-ţi spună ceva despre tine…

Îmi doresc să-L vad pe Domnul. Să mă îndragostesc acum şi aici de El în aşa măsură încât să doresc şi să mi se pară uşor o veşnicie întreagă să-i cânt şi să-i declar iubirea. Asta îţi doresc şi ţie…

Cu telefonu’ la binecuvântat.

Un pastor anglican( sau cum să-i zic, că-i păstoriţă… Lisa Vaughn), în speranţa realizării unui exerciţiu strălucit de Comunicare şi Relaţii Publice bisericeşti, a cerut enoriaşilor să aducă la închinare propriile jucării comunicaţionale pentru a fi binecuvântate. Nu că ar avea nevoie de binecuvântare, nu că ar fi posibil aşa ceva, nu că ar fi o reinterpretare a vreunui pasaj mai obscur ci, culmea, pentru a atrage cât mai multe persoane la închinare. Bună strategie, într-un context în care participarea la serviciile bisericii se află în declin la nivel naţional. Nu eliminarea sodomismului din rândul „slujitorilor”, nu rugăciunea rezolvă problema, nu sfinţenia personală, nu o reîntoarcere cu toată inima la Dumnezeu… ci pur şi simplu binecuvântarea telefoanelor mobile. Da…

Mă întreb, oare cu telefonul binecuvântat în buzunar nu-i ispita mai mare să nu mergi la biserică? Că doar… la orice oră, în orice loc, un phone video conference, o predicuţă acolo şi-ai rezolvat problema şi cu mersul la biserică, şi cu părtăşia si, pe deasupra ţi-ai liniştit până şi conştiinţa împovărată de party-ul din seara trecută. Mai mult, eşti în siguranţă, fiindcă după binecuvântare gadget-ul personal nu va mai recunoaşte mp3-uri Lady Gada, Beyonce etc, nici wallpapere Brad Pitt, George Clooney, ori teme întunecoase, ci doar fişiere şi aplicaţii creştine, poezii şi citate din Scripturi.

Poţi apoi să-ţi duci şi pisica şi câinele… chiar şi cuptorul cu microunde la binecuvântat, că se lansă chiar un trend în chestia asta, după ideea înconjoară-te cu cât mai multe animale, lucruri sfinte, binecuvantate…şi vei fi şi tu sfânt şi binecuvântat! Un soi de behaviorism religios ieftin, suferind chiar de obezitate pe la noi.

Lupta păstorului cu stripteuzele.

Am urmărit (adică las deschis T.V.-ul în timp ce mă ocup de alte lucruri utile sau nu. n.a.) ştirile aseară pe Antena1 şi aşa, ca o introducere a 3 sau 4 ştiri înainte de ceva publicitate, se menţiona un eveniment care mi-a captat atenţia.

Trece momentul publicitar, urmează ceva ştiri banale (criză, remaniere etc. ) şi apare şi fragmentul pe care îl aşteptam,  “Lupta păstorului cu stripteuzele”. Am crezut la început că este iar vorba de vreun păstor din categoria Jimmy Swaggart, Ted Haggard etc.. În ultimul timp scandalurile de acest tip parcă se înmulţesc tot mai mult, chiar si pe la noi. Dar nu. M-am înşelat. Era vorba chiar o acţiune onorabilă a acestui păstor de a se împotrivi prostituţiei, degradării, de a interveni în comunitatea sa, prin orice mijloc posibil, chiar şi prin proclamarea lui Isus Hristos la uşa unui local de striptease, în speranţa că îi va convinge pe bărbaţi să nu mai intre în acest loc.

Foarte frumos! Vroiam să pun clipul cu această ştire şi pe blog. Am căutat-o, însă nu fusese încă postata pe site. Apoi, gândindu-mă că şi alte agentii de ştiri ar fi putut-o prelua, am căutat în Google: „pastor” „striptease”. Singura ştire pe care am găsit-o a fost aceasta: “Un păstor dat disparut, găsit într-un club de striptease”

Politistii au găsit un păstor din New York care fusese dat disparut de soţia sa într-un club de striptease din Ohio, anunţa AP. FBI-ul şi autorităţile newyorkeze îl căutau pe Craig Rhodenizer care a dispărut după ce i-a spus soţiei sale că se duce să-şi ducă computerul la reparat. Rhodenizer, în vârstă de 46 de ani, s-a arătat încurcat şi le-a spus poliţistilor care l-au găsit că a Continuă lectura

Condamnaţi la fericire!

Am vazut aseară, 23 August, pe TVR1 un film documentar „Condamnaţi la fericire: Experimentul comunist în România”, în regia lui Dinu Tănase, documentar scris şi prezentat de Vladimir Tismăneanu.

Prezenta domnul Tismăneanu istoria unui regim în diferitele sale ipostaze, de la Ana Pauker şi Gheorghe Gheorgiu-Dej la Ceauşescu. Imaginile necenzurate, perspectiva pe care sistemul dorea s-o transmită, manipularea, servilismul faţă de ruşi ( a fost amintit si textul sadoveanian „Lumina vine de la Răsarit!” ), linguşeala faţă de orice/oricine straluceşte din Occident, lagărul de la Sighet, Gulagul românesc, mi-au vorbit şi amintit de ceea ce părinţii noştri doar povesteau în frânturi.

Dictatura, mecanismul diabolic de represiune, teroarea în masa, ideologia urii de clasă, a urii faţă de fiinţă şi demnitatea umana, exacerbarea propagandei anticreştine şi au xenofobiei, interzicerea cugetului liber, a dreptului de asociere, a liberei iniţiative, exterminarea şi marginalizarea intelectualităţii, lichidarea proprietăţilor private, confiscarea bunurilor materiale ale ţăranilor şi colectivizarea satului, prigoana împotriva Bisericii şi a slujitorilor ei, închiderea, profanarea şi demolarea locaşurilor de cult etc. întrun cuvânt, toate acestea sunt câteva din trăsăturile „fericirii” de altădată, COMUNISMUL!

Ce mă irită cel mai mult sunt indivizii pe care de multe ori îi aud afirmând… „Era mai bine pe vremea comunismului!” Nu prietene, nu era! E suficient sa priveşti un filmuleţ de genul ăsta pentru a-ţi stimula memoria.

Asta credeau şi altădată evreii care îl respingeau pe Dumnezeu din treburile lor. Rătăcind prin deşert şi uitând de biciurile supraveghetorilor, evreii s-au întrebat şi ei: „De ce oare n-am rămas să murim în Egipt?” Pentru ei, acelea erau vremurile bune de odinioară. Câteva secole mai târziu, în exil, urmaşii lor se întrebau: „Cum să cântam cântările Domnului pe un pământ străin?” Gândurile lor se îndreptau spre Ierusalim şi apoi spre vremurile bune de altădată. Şi aşa trăiesc unii în trecut şi nu se încred în Dumnezeu pentru prezent.

Deşi este corect şi drept să ne întoarcem înapoi şi să-i multumim lui Dumnezeu pentru îndurările revărsate peste noi chiar şi în acele vremuri, Hristos este Cel care merge înaintea noastră şi împreună cu noi în călătoria pe care o parcurgem în prezent. Şi chiar dacă este greu, este criză, chiar dacă sunt atâtea lipsuri, Hristos este împreuna cu noi şi nu ne va dezamăgi.

Poate că prezentul nu e atât de frumos. Fără Dumnezeu însă este îngrozitor! Şi fără Dumnezeu e normal ca umbrele sfăşietoare ale trecutului să treacă drept oaze de apă în deşert. În scurt timp îţi vei da seama că e doar o iluzie. Fata Morgana.

„Încrede-te în Domnul (astăzi) din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările!” Prov. 3:5-6

Foc din cer ca pedeapsă sau revărsare a Duhului…

Din întâmplare, făcându-mi drum spre British Museum, am cunoscut zilele astea un pastor baptist din Singapore. Studia prin zonă istoria misionarilor care au plecat din Anglia spre acele zone. Astăzi ar trebui să se inverseze rolurile, mi-a spus el. Anglia este o ţară care îl respinge din ce în ce mai mult pe Dumnezeu.

Cu altă ocazie, pe podul de lângă London Eye, doi bărbaţi treceau pe lânga mine ţinându-se de mână. De atunci am tot avut ocazia nefericită să observ mai multe cupluri de acest/acelaşi gen. Mama lucreaza chiar pentru un cuplu de medici sodomiţi.

Pe lângă Westminster Cathedral se putea observa un protestatar cu o pancardă în mână pe care puteai citi… Ca semn al victoriei, musulmanii construiesc moschei în locul bisericilor, pe teritoriile cucerite. Sunt peste 1500 de geamii musulmane în prezent pe teritoriul Regatului. Le vezi la tot pasul. La fel şi hindusii şi templele lor.

Biserica este lipsită de viaţă şi seamănă mai mult a club social. Am fost întro duminică la o biserică baptistă, Cafe Church. Cafea la discreţie şi prăjituri cam jumătate de program. În cealaltă jumătate, ceva rugăciuni standard, câteva contemporary christian songs şi ceva ce semăna cu o predică. Pe duminica următoare, fiindcă avea să lipsească, păstorul s-a filmat şi urmau să-l asculte în format digital.

La televiziunea publică făceau glume pe tema că ţara lor este pe primul loc în topul celor mai jalnici părinţi de pe glob…

Şi când te gândeşti că astea sunt doar câteva chestii pe care le poţi observa în numai câteva zile pe aici. Aici, pe pământul reformei şi a puritanilor, a trezirilor spirituale ce au schimbat chiar faţa Europei, a revăsărilor Duhului Sfânt ce aveau să modeleze gândirea a generaţii de creştini din întreaga lume nu se observă decât umbre reci ale gloriei trecute.

La un moment dat, un sat l-a respins pe Isus şi mesajul Său (ca și pe aici) iar ucenicii Săi (crezând că au o judecată neprihănită şi sănătoasă) au cerut Domnului ca foc din cer să vina peste acei locuitori.

Sentimentele mele au fost cam la fel. Doream mai degrabă ca mânia Lui să vină peste această generaţie păcătoasă. Dorim mai mult Continuă lectura