Archive for the ‘D’ale MELE…’ Category

Am vizionat în weekend Hacksaw Ridge, un film produs în 2016 de Mel Gibson. Povestea adevarată a lui Desmond T. Doss, un soldat care din motive ce țin de propriile convingeri religioase a refuzat să poarte armă și totuși a primit Medalia de Onoare a Congresului în timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Inițial, armata și camarazii, toți îl vroiau plecat, transferat, închis. I-au încredințat cele mai dificile sarcini, vroiau să-l descurajeze, să-l determine să renunțe. Doreau să-l scoată ca fiind debil mintal. Nu aveau incredere în el și îi luau în râs credințele. Cum ai putea să-ți aperi tovarășii dacă singurele tale „arme” sunt Biblia și credința? Cumva, mai ales în război, eforturile lor sunt de înțeles.

O nebunie! O nebunie pentru că pe front, cum se știe, te duci să-ți distrugi inamicul, nu să-i întorci și celălalt obraz.

Totusi, el s-a aflat în linia întâi.

Fără armă.

Salvând vieți.

Credea că doar Dumnezeu are dreptul de a lua viața cuiva și s-a încăpățânat să își servească țara ca medic, dorind să demonstreze că în mijlocul ororilor războiului poți salva, nu doar ucide.

Și asta a facut. La Hacksaw Ridge, Doss a salvat om dupa om. Mărturisea că s-a rugat tot timpul.

        – Doar mă rugam, „Doamne, ajută-mă să mai salvez unul!”

Și a salvat 75 de oameni.

În 12 ore, pe 5 Mai, 1945. În ziua sa de odihnă.

L-a salvat chiar și pe căpitanul său, Jack Glover, cel care a făcut totul pentru a-l elimina din armată, cel care a afirmat mai apoi că asta a fost „cea mai mare ironie a întregii situații”.

Mă întreb și te întreb: Te mai rogi tu așa? Să mai salvezi unul?

Dumnezeu ia în serios astfel de rugăciuni.

image

N-am mai luat metroul vreun an. N-am avut nevoie. O experiență fascinantă în sine, mai ales aici, în Londra. O sumedenie de culturi înghesuite în niște garnituri.
Am avut recent o conversație scurtă cu o doamnă. A British lady. Am găsit un loc liber lângă ea și am observat că citea The Shack (Baraca). A terminat de citit și a băgat cartea în geantă, pregătindu-se să coboare. Nu vroiam să o deranjez, însă am întrebat-o ce părere are despre carte? Nu prea fac asta, însă m-am scuzat politically corect, englezește, cu toate formulele. Asta ar trebui să funcționeze în orice situație te-ai găsi în această țară.
O carte faină. Exciting, îmi răspunde. Zâmbește.
Da este, continui eu, observând că este open to a small talk. Trebuie însă să aveți grijă la perspectiva pe care o are despre Dumnezeu (Un review Aici :)). E drept, am presupus că e creștină femeia. My bad. Zâmbesc.
Ce vrei să spui, faptul că Dumnezeu e imaginat drept femeie în carte?
Nu neapărat. Zâmbesc iară. Sunt nuanțe diferite față de ceea ce Biblia prezintă despre Dumnezeu. Trebuie să studiați Biblia pentru o înțelegere clară despre Dumnezeu.
Ești catolic?
Zâmbesc din nou.
–  Nu, nu sunt.
Ei bine trebuie sa treci peste asta, se încruntă ea. Și îmi tot repeta,  „Trebuie să treci peste chestia asta cu Biblia”(You need to go over this. You need to go over this Bible thing), în timp ce se pregătea să coboare și ieșea din metrou.
Cât de ușor acceptă oamenii alte surse diluate, gri, nuanțate cultural și cât de înverșunat și agresiv trec peste Biblie,  fără să clipească.
De orice poți menționa. Orice nouă sectă, mesaj nou, influențe orientale.  Noi curente de spiritualitate vor fi acceptate, primite și chiar încurajate. Vei fi chiar apreciat pentru deschiderea ta, lipsa ta de prejudecăți și capacitățile tale intelectuale, dar nu și în cazul creștinismului. Nu și în cazul Bibliei. Menționează ceva despre Isus, creștinism sau Biblie și vei fi considerat îngust, limitat, neghiob. Idei tradiționale, înguste, ce n-au vreun spațiu, nici măcar pe agenda pluralismului religios de astăzi. Greață, repulsie și chiar compătimire vei citi clar pe fețele interlocutorilor tăi.
Iată un preț ce trebuie plătit astăzi de cei ce doresc să fie credincioși Scripturii și Autorului ei.

image

Mirosul de cafea nu apare din senin in toata casa dimineata si nici nu avem vre-un Starbucks ori Costa prin apropriere. Nu trebuie decat sa intind mana si sa mi-o torn in ceasca, in unele zile fiind nevoie de un dublu efort. Merge perfect cu putin lapte, uneori caramel sau vanilie, depinde de zi si de timpul alocat ritualului.
Chiar daca nu consuma, cineva se ingrijeste sa fie acolo, la timp, inainte sa sune ceasul, proaspata si aromata. Iubita mea. Is lucruri minore pe care uneori le luam de-a gata, „for granted”… cum zic ei, dar care fac ca lucrurile sa-ti functioneze, sa „run smoothly”, daca tot ii mentionez. Multumesc pentru cafeaua de dimineata!
Vorba cantecului…

Ridici o spranceana si parca ti-e teama de ziua care vine
Sub plapuma-i cald dar ceasul isteric trage de tine
Si-atunci:
Cafeaua de dimineata
Te-ajuta sa scapi de greata
Si-ti creste moralul
Sa poti suporta
Inca o zi, carnavalul
Inca o zi… carnavalul

image

Am fost saptamana trecuta cu un coleg nou la sala unui club de rugby din apropriere.

Printre altele imi spune… ‘Si, …am auzit ca esti religios.’. ‘Depinde ce intelegi prin a fi religios’ ii raspund.

‘Religion is the biggest killer’ (Religia este cel mai mare ucigas), vine pe nerasuflate replica sa. ‘Budistii cred ca sunt cei mai pasnici’, continua el.

‘Nu stiu ce sa zic...’, ii raspund. ‘Crestinismul inteles corect, asa cum a fost lasat de Isus, cred ca este cea mai pasnica religie. Remember… daca iti da cineva o palma, intoarce si celalalt obraz, binecuvantati si rugati-va pentru vrajmasii vostri… Insa in timp s-a stricat. De aici si toate mizeriile Bisericii din istorie, de aia are permanent nevoie Biserica de reforma, de transformare, innoire, intoarcere la inceputuri. Omul este corupt si strica ceea ce Dumnezeu a lasat bun, spre binele nostru’. 

Mda…, probabil. Oricum, eu nu sunt religios. Nu ma intereseaza!’, vine replica lui, ducand apoi discutia in zona antrenamente, greutati, aparate. El, un tip la 35 ani, facut bine, cu masina plina de cutii cu proteine, vitamine, sticlute, cu o disciplina zilnica a lucrarii diferitelor grupe de muschi, imi arata apoi poze cu echipamentul de cateva mii de lire pe care il detine, cateva biciclete tot asa, conectate la nu stiu ce dispozitive, pasionat, efeverscent. Ochii ii sclipeau intr-un fel foarte narcisist cand imi povestea cum face cardio pe bicicleta conectata la TV-ul de n inches, pe un program cu Turul Frantei etc.

‘Ok, am inteles…’, ii spun. ‘De fapt, esti foarte religios. Trupul tau este religia ta!’. 

A inceput sa zambeasca. ‘Cam asa ceva…’, imi raspunde.

image

Saptamana trecuta am dat peste un poster Don’t text and drive. Buna avertizarea pentru ca uneori esti ispitit sa folosesti telefonul in trafic. In UK mai vezi disciplina in domeniul asta. Cel putin asa credeam.
Astazi insa am fost _________ (nu-mi gasesc un cuvant potrivit). Adica le mai vezi in statii asteptand, prin metrou fara inhibitii, prin bus-uri… in drum spre munca, insa nu vazusem inca sa poti sofa si sa te poti machia in acelasi timp. Am vazut aceasta arta de dimineata dusa cu mult mai departe, trecand niste limite clare, cel putin in cazul meu
M-am inselat cand am crezut ca tocmai asistam la un shift istoric. Problema e dezbatuta de ani de zile in presa de aici.

It is not so much a case of mirror, signal, manoeuvre as mirror, signal, mascara.
Almost half of women admit applying make-up while driving – mainly because they get out of bed at the last minute, a poll reveals.
Some 46 per cent go for last-minute beauty top-ups – most often at traffic lights or while queuing – and 43 per cent say they do it even though they know it is wrong.

– 43% admitted putting on their face while driving cars on the daily commute
– Most commonly applied at traffic lights or in a traffic jam
– Confess they know it is dangerous, but still continue to do it anyway
– Lip gloss is most popular cosmetic to apply while driving – 35% do it
– Average time spent applying make-up before work is 10 minutes
– Just 5% of women don’t wear any make-up to work

004.I.Must.Have.LifeSome of you may remember how Bunyan’s pilgrim, when called back by his wife and children from the journey on which he was setting out, put his fingers in his ears, and ran crying, Life, Life, Eternal Life.

In the same way, my family was against me when God saved me. When I was converted my folks didn’t understood this wonderful moment. They were quite blind. I felt they were my opponents. I was considered a freak. They though that someone has brainwashed me. A heretic with some strange and foreign heresies. I was baptized without their consent. My stepfather didn’t ate with me at the table because he believed that I’ve abandoned the ancestral Orthodox faith, and that was an unpardonable sin. My mother used to come in my room crying and telling me that she would rather see me with a cigarette in my mouth, in a Club with some girls than with a Bible in my hand. She was terrified. But I ran crying, Life, Life, Eternal Life.

This isn’t something new. Jesus said that:

Do not suppose that I have come to bring peace to the earth. I did not come to bring peace, but a sword. For I have come to turn a man against his father, a daughter against her mother, a daughter-in-law against her mother-in-law—a man’s enemies will be the members of his own household. Mat.10:34,35

If this is happening in your life because of your decision to follow Christ, rejoice. You’re on the right path. One of our Romanian saints said once that, When your relatives will surround you like bees or (mai mult…)

father-watching-baby-sleepI suddenly woke up last night at four o’clock, sweaty, after a bad dream. On a scale of 1 to10, where 1 is an uncomfortable dream and 10 is a terrible nightmare, Laura would give it a 4 or 5. She shared some ugly nightmares from her past that would make my dream a silly little daydream.

But, for me it was quite scary. Prepare yourself. It requires the consent of an adult before you read this. It can leave you with a trauma if you don’t watch your own heart.

So, I dreamed that I was in my car and ran a red light but I did not realize it. All the people were off the road and looked at me as if I did something seriously wrong. Sensing that all looked very suspicious, I stopped, got out of the car and asked what was happening. Why is everyone looking at me like this, in this scary way. A lady replied that I ran a red light and saw how the camera took a picture of my car. (mai mult…)

biblia-este-cuvantul-lui-dumnezeu_ac09acaab69f28     Am început să memoram Scripturile împreuna anul acesta. Îmi amintesc de pofta și provocarea pe care a stârnit-o în mine fratele Wurmbrand la începutul vieții mele cu Dumnezeu. Într-un mesaj de-al său vorbea de felul în care împărtășeau Cuvântul în închisoare.

Pentru că nici nu se pune problema să fi avut o Biblie acolo, când se adunau, unul rostea o carte, altul alta, și spunea el, în final aveau o Biblie întreagă.

Mă întreb dacă am fi lipsiți de Biblii, telefoane, computere, tablete, internet etc. și ne-am strânge laolaltă, nu o biserică, nici doua… ci toți creștinii din diaspora, câtă Biblie am avea la dispoziție?

Judecând cultura biblică a evanghelicului de astăzi, nu pot să spun decât că suntem întro situație tare tristă.

Piper menționa mărturia lui Luther spunând că unul din motivele pentru care acesta a ajuns să descopere justificarea prin credință se datorează faptului că în tinerețe, în mănăstirea augustiniană a fost influențat să iubească Scriptura de Johann Staupitz. Luther a devorat Biblia întro zi, întro vreme în care oamenii își obțineau doctoratele în teologie fără ca măcar să citească Biblia. Luther spunea că un fost profesor de-al său, Andreas Karlstadt, nici măcar nu deținea o Biblie când și-a obținut doctoratul. Cunoștea reformatorul așa de multă Scriptură din memorie încât atunci când Domnul i-a deschis ochii să vadă adevărul justificării în Romani 1:17, el a spus “Atunci am alergat la Scripturi din memorie”, pentru a confirma această descoperire.

Noi astăzi suntem predispuși la multe rele, pentru tocmai faptul că nu avem unde să “alergăm” la nevoie.

Deci, vă provoc și pe dvs. să memorați Scripturile împreună cu noi. Este poate cea mai de folos și cea mai practică disciplină spirituală pe care o avem la dispoziție.

Sunt convins că (mai mult…)

Imagine

“Cine a masurat apele cu mana lui? Cine a masurat cerurile cu palma, si a strans tarana pamantului intr-o treime de masura? Cine a cantarit muntii cu cantarul, si dealurile cu cumpana? Cine a cercetat Duhul Domnului, si cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine S-a sfatuit El, ca sa ia invatatura! Cine L-a invatat cararea dreptatii? Cine L-a invatat intelepciunea, si I-a facut cunoscut calea priceperii! Iata, neamurile sunt ca o picatura de apa din vadra, sunt ca praful pe o cumpana; El ridica ostroavele ca un bob de nisip. Isaia 40

Gandeste-te la Dumnezeu. Respira-i Numele, cum ne indemna cineva. Cunoaste-i maretia. Gandeste-te la cel mai uimitor peisaj pe care l-ai vazut vreodata. Cum ti-a umplut inima de frumusete, de uimire. Dumnezeu este mai glorios. Gandeste-te la apele de Pamant, la intinderea lor. La muntii inalti. La pasari si animale, la pestii marilor. Dumnezeu le-a creat pe toate. La insectele mici si viata pe care nici macar nu poti sa o vezi dar care este peste tot in jurul tau. E Dumnezeu care le patrunde pe toate.

Gandeste-te la imensitatea universului cunoscut. Cat de mare e Dumnezeu. Cat de frumos si infinit.

Gandeste-te la Hristos… Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat.

Si-a petrecut viata intr-o tara mica, a murit tanar pe-o cruce rastignit de romani, dar a schimbat istoria omenirii ca nimeni altul.

Nu te poti indoi de realitatea istorica a existentei Sale. E dovedita nu numai (mai mult…)

Cel care n-a luptat niciodată nu a trăit niciodată, afirma George Bernard Shaw. Iar pentru a trăi din plin…:

1.Trebuie să ai un START. Poate părea destul de comun însă mulţi dintre noi suntem prinşi în block start aşteptând pe cineva să ne împingă de la spate. La ce te cheamă Dumnezeu? Cum te-a pregătit pentru acel ceva? Cum te-a capacitat? Începe, i-aţi startul şi El te va sprijini!

2. Trebuie să dai totul. Michael Phelps nu dă totul numai în finală. Dă totul şi în serii sau semifinale. Corect nu? Nu trebuie să fim mulţumiti cu mediocritatea în orice etapă a vietii.

3. Trebuie să nu renunţi. La Olimpiada din 1992 de la Barcelona, Derek Redmond din Marea Britanie a concurat în cursa de 400m . A început excelent însă a suferit pe la mijlocul cursei o ruptură musculară. A pierdut cursa însă nu s-a dat bătut. Ceilalţi concurenţi treceau pe lângă şi el se chinuia să stea în picioare. Tatăl său, cu ochii în lacrimi, a alergat la el şi l-a ajutat. Încet, plin de durere şi-au făcut loc pe pistă şi au terminat cursa în timp ce stadionul din Bacelona s-a ridicat în picioare aplaudându-l. Redmond nu a câştigat vreo medalie însă a câştigat ceva mult mai important –  respectul lumii.

Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! 1Cor. 9:24

Grigore Vieru afirma …„caracterul reprezintă puterea de a te lăsa răstignit pe crucea suferinţei în numele unei idei. Dar asta nu-i destul. Mai trebuie să fii atât de drept în ideea ta, încât Dumnezeu să-ţi dea şi puterea de a reînvia după urcarea pe cruce..”

ImaginePrea puţini astăzi sunt dispusi să fie răstigniţi…în numele propriilor idei, valori personale, convingeri… De fapt, poţi întrezări ce va face o persoană integră în cel puţin două domenii din viaţa sa.

1. La locul de muncă. A spune „Nu” şefului nu e o mişcare prea bună on your career ladder. Însă când a apărut un conflict între cariera sa şi caracterul său, Daniel a ales ce majoritatea nu alege astăzi. A refuzat să mănânce la masa împăratului pentru că ar fi încălcat legea lui Dumnezeu (Dan.1:8-17). La fel, Iosif nu s-a culcat cu soţia şefului său(Gen. 39:6-12) iar Elisei a refuzat să primească bani de la un om bogat ca plată pentru vindecarea sa (2Imp.5:1-16).

2. Acasă. Noe şi-a salvat familia de la dezastru ascultând de Dumnezeu (Evr. 11:7) şi primul lucru pe care l-a făcut când a ieşit din arcă a fost să construiască un altar. Gândiţi-vă la asta! Mai înainte de a-şi zidi o casă, el a zidit un altar. Majoritatea avem (mai mult…)

Imagine     De cele mai multe ori când începem ceva, dorim şi visăm să schimbăm lumea prin acel ceva. Cu siguranţă  cei mai mulţi dintre noi am avut sentimentul ăsta. Treptat însă, pe masură ce te-ai murdărit pe mâini în lucrul tău… rămâi colpeşit de imensitatea propriilor aşteptări, visuri. De aceea este necesar să începi întotdeauna cu paşi mici şi siguri. Sfatul ar fi următorul: Nu încerca să ajuţi pe toata lumea, ajută însă pe cineva! Fă asta zi de zi şi în timp vei începe să trăieşti ceea ce Francis d’Assisi spunea…”Începe să faci ce e necesar; apoi fă ce este posibil; îţi vei da seama imediat că faci imposibilul.” Asta pentru ca imposibilul se dezvoltă întotdeauna pe platforma posibilului.

Chiar dacă nu vei face vreodata lucruri mari.. vei găsi multă împlinire când vei face lucrurile corecte, cele ce trebuie făcute. Nici un act de bunătate, nici un gest frumos nu e prea mic pentru a nu-l face. Chiar dacă nu-l văd ceilalţi, nu înseamnă că nu e observat.

Un lider scria..”nu am realizat în momentul în care (mai mult…)