Prima medalie Pentru Vitejie

„Prima medalie Pentru Vitejie.

Începuse lupta. Trăgeau nemţii foc continuu. Soldaţii se aruncaseră la pământ. Comanda: «Înainte! Pentru Patrie!», dar ei – culcat. Din nou comanda, din nou nu mişcă nimeni. Mi-am scos căciula, să se vadă că sunt fată, şi m-am ridicat în picioare… S-au ridicat cu toţii şi am pornit la luptă.

Mi-au înmânat medalia şi, chiar în ziua aceea, am plecat în misiune. Şi prima dată în viaţă mi s-a întâmplat… Treaba noastră… femeiască… Când am văzut că-mi curge sânge, dacă n-am urlat ca din gură de şarpe:

— M-au rănit…

Aveam cu noi în cercetare un felcer, bărbat mai în vârstă. Şi vine la mine:

— Unde eşti rănită?

— Nu ştiu unde, dar îmi curge sânge…

Şi el mi-a povestit totul, ca un tată…

Am mai «plecat» în misiuni de cercetare, după război, timp de vreo cincisprezece ani. În fiecare noapte… Visele, unul şi unul: ba nu-mi funcţiona automatul, ba eram încercuiţi… Te trezeşti cu dinţii clănţănind în gură.

Când s-a terminat războiul, trei dorinţe [reiaveam: prima – să nu mă mai târăsc pe burtă, ci să merg cu troleibuzul, a doua – să mănânc singură o franzeluţă întreagă şi a treia – să dorm pe săturate într-un pat alb, cu cearşafuri scrobite, care să foşnească.”

Albina Aleksandrovna Gantimurova,

sergent-major cercetaş

SVETLANA ALEKSIEVICI, „RĂZBOIUL NU ARE CHIP DE FEMEIE“

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s