Mântuire pentru un demon

Peter Rollins în cartea sa, „The Orthodox Heretic“ ne oferă o pildă a ospitalității radicale,

 „Mântuire pentru un demon“.

El povestește despre un „preot bun” renumit pentru ospitalitatea sa. „Preotul primea pe toți cei care veneau la ușă și dăruia fără prejudecăți sau restricții. Fiecare străin era pentru preot un aproape în nevoie și astfel o apariție a lui Hristos.

Bine și frumos până când un demon a bătut la ușa bisericii în mijlocul nopții într-o seară rece de iarnă. Demonul îl întreabă pe preot „Vrei să mă primești?”, cu pretextul că are nevoie să se odihnească după călătoriile sale. Fără ezitare preotul invită demonul în interiorul bisericii. Odată ajuns acolo, acesta distruge artefactele sfinte, scuipă și rostește blasfemii.

În tot acest timp preotul își continuă liniștit rugăciunile de seară până când a fost timpul să se retragă la casa lui. Demonul urmărește preotul acasă și întreabă dacă îl invită înăuntru pentru a lua masa împreună.

Din nou, preotul își extinde ospitalitatea primind demonul în casă și împărtășind cina de seară cu el. În interiorul casei demonul continuă să distrugă artefactele religioase găsite în casă și să rostească blesteme și blasfemii.

Preotul rămâne calm și liniștit însă. La final, în punctul culminant al parabolei, demonul face o ultimă cerere, un test final al ospitalității preotului: „Bătrâne, m-ai întâmpinat mai întâi în biserica ta și apoi în casa ta. Mai am o cerere pentru tine. Mă vei primi acum în inima ta?“ „Bineînțeles”, a spus preotul, „ceea ce am este al tău și ceea ce sunt este al tău. „Acest răspuns plin de compasiune a blocat demonul, pentru că dând totul, preotul a păstrat tot ceea ce demonul căuta să ia. Pentru că el nu putea să-i jefuiască bunătatea, ospitalitatea, dragostea și compasiunea.

Așa că marele demon a rămas înfrânt și nu s-a mai întors niciodată…Și preotul? El a urcat pur și simplu scările, s-a băgat în patul său și se pregătea să doarmă, tot timpul întrebându-se ce înfățișare va mai lua Hristos.

„O ospitalitate radicală și imposibilă“, concluzionează Rollins. „Să primim demonul, indiferent de forma pe care o ia este cu totul imposibil. Dar prin încercarea noastră de a arăta ospitalitate demonului de la ușă, el poate fi transformat prin harul ce îi este arătat. Sau poate am ajuns să ne dăm seama că nu era deloc un demon, ci doar o persoană rănită, sfâșiată ca și noi.“

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s