Pe la 10 ani am zãbovit un an și un trimestru la școala din Rãcãtãu. Unchiu’ era învãțãtor la Vidreni, un cãtun la o orã de mers, stil alpinist. Buna rãmânea singurã. Am stat cu ei la Rãcãtãu pânã s-au mutat de acol’ de spaima apelelor. Apocalipsa din Geneza, potopul, vine mai des pe la Rãcãtãu. Au fost inundații prin ’77, eu am vãzut potopul lui Noe în ’94. Orice apocalipsã are menirea sã bage groaza-n oameni. N-am văzut nicio barcă de-a lui Noe, însă e-adevărat că am văzut case luate de mânia Someșului, plutind precum o arcă, sfărmându-se troznind în locuri înguste, lăsând pe retina oamenilor peisaje ireale.

Orice pui de apocalipsã ridicã proroci mincinoși ce nu-i distingi de consilierii bancari, sunt interesați de o cazare pentru tine pe plaiurile verzi, însã trebe PIN-ul de la card, cã nu se poate altfel.

Nu vã lãsați înșelați! Apocalispsa aia adevãratã…