Pomul vieții din Mozambic

Un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, iese din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. Iar în mijlocul pieții cetății și pe cele două maluri ale râului, iată, pomul vieții, prin care neamurile au parte de vindecare. O superbă imagine din Apocalipsa 22.

Vindecarea de care are parte creația cât și frumusețea acestei imagini au generat o operă de artă incredibilă, comandată de British Museum și Christian Aid la terminarea războiului civil din Mozambic.

N.T. Wright în „Surprised by Scripture: Engaging Contemporary Issues“ explică faptul că opera este o sculptură a pomului vieții. La umbra sa sunt păsări și animale. Și toată opera, copaci, animale, toată – este creată din arme scoase din uz: bucăți și părți din automate AK-47, gloanțe, săbii și toată gama de accesorii oribile folosite în război, cele mai multe fabricate în țările pașnice din Vest, pentru ca ajutorul umanitar acordat Mozambicului să se întoarcă înapoi în propriile industrii.

Acestă operă, acest „pom al vieții“, suberb în mai multe moduri, reflectă promisiunea din Isaia care menționează faptul că „săbiile vor fi transformate în pluguri și sulițele în cosoare“(Isaia 2:4).

Pomul este o amintire a tragediilor acestei lumi dar și o perspectivă asupra noii creații.

Are un mesaj imediat și puternic pentru oamenii din Mozambic care au uitat cum să mai spere, au uitat că mai există și pace, în timp ce sunt invitați să se așeze sub copac și să se bucure de fructele și vindecarea sa. „Celebrare fără naivitate, durere fără cinism și speranță fără sentimentalism“, în cuvintele lui Wright.

„Stând înaintea sa e ca și cum ai surprinde o viziune apocaliptică, o viziune a frumuseții lui Dumnezeu. Aceasta este viziunea cerului nou și a pământului nou al lui Dumnezeu; în această viziune, fiecare din noi are o chemare particulară – profetică, artistică, politică, teologică, științifică, orice ar fi – prin care Dumnezeu ne cheamă să aducem semne ale lumii noi în lumea veche, unde vederea e încă limitată și văduvele încă plâng.“

Și noi uităm să mai sperăm, suntem întristați de starea acestei lumi, de rele și război, ură. Însă ne aducem aminte deschizând Scripturile. Iar ele ne vorbesc despre un cer nou și un pământ nou unde „niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam și nu vor mai învăța războiul“ (Isaia 2:4), unde totul va fi scăldat și vindecat în Dumnezeu.

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s