Datorită semnificației lor deosebite ca martori privilegiați ai Tradiției vii a Bisericii, părinții Bisericii au fost hotărâți/aleși/stabiliți în mod tradițional cu ajutorul a patru criterii de bază:
- Doctrina orthodoxa: teologia lor ca întreg trebuie să fie în concordanță cu învățătura generală a Bisericii, ceea ce nu înseamnă infaibilitate absolută în fiecare detaliu.
- Sanctitas vitae: sfințenia în înțelesul Bisericii Timpurii; venerarea sfinților nu se baza pe o canonizare explicită a unor persoane, ci pe recunoașterea și admirarea unei vieți exemplare de către comunitatea de credincioși.
- Approbatio ecclesiae: recunoaștere din partea Bisericii (nu neapărat la modul explicit/oficial) a persoanei și învățăturii ei.
- Antiquitas: ei trebuie să aparțină perioadei Bisericii Timpurii.
În 1295 papa Bonifaciu VIII a atribuit titlul onorific de „doctor al Bisericii” următorilor părinți latini ai Bisericii: Ambrozie, Ieronim, Augustin și Grigore cel Mare.
În 1568 papa Pius V acordă aceași onoare în breviarul său…
Vezi articol original 136 de cuvinte mai mult
