Hyperthymesia (HSAM) sau capacitatea de-ți aduce aminte de toate


Capacitatea de a nu-ti mai aduce aminte este o binecuvântare. Nu devin istoric/isteric în relațiile mele cu oamenii chiar dacă îmi greșesc. Pentru că aleg intenționat să trec peste situațiile mai neplăcute, dar și pentru că de cele mai multe ori uit. Sau aleg să uit.

Faptul că eu uit este însă și o frustrare pentru soția mea. De multe ori nu-mi amintesc aspecte importante pentru ea.

Frustrant și pentru mine. Ar fi grozav să pot reține mai mult din ce citesc, ascult ș.a.m.d.
Cum ar fi totuși să nu poți uita?
Se pare că sunt oameni ce efectiv nu pot să nu-și aducă aminte. În Statele Unite au fost diagnosticate câteva zeci de persoane cu „hyperthymesia”, o condiție medicală foarte rară, cunoscută și sub numele de Highly Superior Autobiographical Memory, HSAM.

Oameni ce petrec un timp considerabil gândindu-se la trecut, având o abilitate extraordinară de a retrăi evenimente, locuri, de a reține chipuri și oameni. Cu o precizie de invidiat.
Unii își amintesc la ce supermarket și-au făcut cumpărăturile, ce au purtat, ce au mâncat, dacă a plouat sau nu în anumite zile din ultimii zeci de ani.
Această abilitate extraordinară este un avantaj, însă de multe ori poate fi și o povară grea.
Un „suferind” mărturisește că își aduce aminte de toate relele ce i-au fost făcute și toate relele pe care le-a făcut. Că amintirile negative „bântuie” viața sa.
HSAM a inspirat chiar și un episod dintr-un serial de televiziune, House, în care este descrisă o persoană cu hyperthymesia ce își amintește totul, încă din adolescență. Își aduce aminte de toate aspectele negative, felul în care i-au greșit oamenii, acele amintiri aducându-i multă neliniște și suferință.
Da, este un real coșmar să-ți aduci aminte de fiecare nedreptate, de fiecare privire răutăcioasă, vorbă urâtă. Și pentru aceștia este inevitabil. Pare că nu se pot trezi din visul lor urât.
Ce nu înțeleg este de ce își doresc unii dintre noi (indivizi „sănătoși”) să-și amintească, să rețină tot felul de mizerii. Înțeleg că pot fi traume ce nu pot fi șterse ușor, că uneori le purtăm cu noi ca pe o rană deschisă. Însă am întâlnit prea multe persoane ce rețin și derulează mereu, cu intenție, episoade neplăcute din viața lor ce nu fac altceva decât să le otrăvească inima.
Pentru o viață sănătoasă, echilibrată, avem nevoie să uităm la fel de mult pe cât avem nevoie să ne amintim.
Dumnezeu să ne ierte, să ne ajute să (ne) iertăm. Și apoi să ne dea gândul bun, dorința de a urma pilda Sa, aruncând în marea uitării propriile păcate, dar și ale celor ce ne-au greșit într-un fel sau altul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s