Politicieni ca niște zei

Politicienii ăștia ai noștri au impresii de zei. Sau din zei se cred “scoborâtori”, vorba lui Coșbuc. Când se mai satură de divinitate, mai coboară și ei printre muritori. Din patru în patru ani, să mai afle și ei cum se trăiește. Mai țes intrigi, se mai amestecă grav în treburile oamenilor.

Nu au astâmpăr, iar unii sunt total de nepătruns. Te apropii de ei cu umilință și teamă. Să nu cumva să-i superi. Ei cer supunere, lauda, închinare totală. Unii își înghit chiar copiii îndată ce se nasc, pentru a nu fi detronați pe viitor. 

Și mai ales, sunt cam nepăsători când vine vorba de păcat, corupție, fărădelege.

Păcatul de neiertat, singurul păcat pe care pe care zeii ca și unii dintre politicienii noștri nu-l pot tolera este păcatul de a te considera drept, de a dori să trăiești drept, de a avea legi drepte. O asemenea pretenție denotă o mândrie fără margini. Să vrei să fii mai bun decât zeii, care se lăsau în voia păcatului, a propriei voințe, ori de câte ori aveau ocazia.

Chiar așa, te crezi tu mai bun decât zeii?

Cine te crezi tu, muritorule, chip de lut ce ești, să protestezi, să le tai libertățile mai marilor tăi, să le pui limite, să-i cobori în stradă?

“Blasfemie”, strigă ei. “Suntem zei ori ba?”

Iar noi răspundem împreună cu Coșbuc:

“… zeii sunt departe, sus,

Duşmanii lângă noi!”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s