Și pe asta o surprinde bine Dan Lungu. Nu dăunează la mântuire :))
„— Ai rămas acelaşi.
— Iar tu te-ai schimbat.
— Muuult… mult de tot…
L-ar fi invitat la o bere, dar nu voia să sară calul.
— Dar ia spune, ai venit aici special (la Biserică) sau te-ai adăpostit de ploaie?
— De-amândouă, se eschivă, fără să mintă.
— Şi cum ţi-a plăcut la noi?
— Păăi… ce să spun… am văzut că voi cântaţi, vă simţiţi bine… Chiar dacă unele versuri e certate cu gramatica.
Lumea începuse să iasă, zumzăind.
— Eh, se mai întâmplă… o să vorbesc cu cei de la retroproiector, zise Ştefan uşor jenat.
— Aaa, nu, n-o lua chiar aşa… Bănuiesc că nu dăunează la mântuire.”
Dan Lungu, „Cum să uiți o femeie”
