​Astăzi. În tren. Mi-am scos cartea. Un coleg englez mă întreabă ce citesc.

“Salman Rushdie”, și-i arăt coperta.

“Oh, yes…Rushdie”.

Inițial am crezut că umblă cu cacealmale și încep să-i explic că tipul a cam tulburat anumite ape, că…

“…a fost condamnat la moarte de ayatollahul Iranului pentru Versetele Satanice”, îmi dă rapid replica.

“Da”
Ajung în job și întreb un coleg polonez dacă a fost busy ieri pe o anumită macara.

“Așa și așa”, îmi răspunde. “Să spunem că am apucat să-mi termin cartea ieri”.
O fi clima divină.