Astăzi. În tren. Mi-am scos cartea. Un coleg englez mă întreabă ce citesc.
„Salman Rushdie”, și-i arăt coperta.
„Oh, yes…Rushdie”.
Inițial am crezut că umblă cu cacealmale și încep să-i explic că tipul a cam tulburat anumite ape, că…
„…a fost condamnat la moarte de ayatollahul Iranului pentru Versetele Satanice”, îmi dă rapid replica.
„Da”
Ajung în job și întreb un coleg polonez dacă a fost busy ieri pe o anumită macara.
„Așa și așa”, îmi răspunde. „Să spunem că am apucat să-mi termin cartea ieri”.
O fi clima divină.
