Căderea lui Laur

“Toți au dat afară aerul din ei. Coroanele pinilor își reiau freamătul, iar norii încep să plutească. Pe buzele fierarului Averi licărește un zâmbet. 

A, vasăzică așa…

Zâmbetul lui Averi e abia vizibil, și asta îi dă o anume inconsistență.

Tuturor li se întâmplă, îi spune cuiva la ureche morarul Timon. Absolut tuturor. E așa o problemă, încât, vorba ceea, nimeni nu e asigurat.

Locuitorii satelor din apropiere și ai celor mai îndepărtate nu că se bucurau de cele ce se întâmplaseră, doar că viața  lor stupidă, înglodată în trădări și intrigi li se părea acum ceva mai bună. Înțelegeau că, pe fondul unui asemenea eveniment, lor nu li se putea pretinde mare lucru. În luările lor de cuvânt, mulți chiar îl compătimeau pe Laur, remarcând totodată că înălțimea zborului este amenințată de o adâncime la fel de mare a căderii. 

De aceea, nici nu e de mirare că ei nici nu și-au pus în gând ca pe viitor să zboare prea sus.”
“Laur”, Evgheni Vodolazkin

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s