Când țara biruie ispita

M-am oprit la un shop turcesc să-mi iau fistic. Genul de shop unde găsești de obicei de toate, mai puțin cărți de biologie guleniste.
După a doua încercare de a plăti cu cardul (grăbit, la prima l-am scos prea repede), aud în spatele meu:
“Ce bei? Un Smirnoff?”
M-am întors, fiind aproape de a greși codul iară. O chinezoaică mică cu ochelari mari se holba la tipul negru, subțirel și înalt, parcă din alt film, luat oarecum prin surprindere de întrebarea zgomotoasă, fără perdea.
Lângă ei, probabil o englezoaică, avea deja sticlele în mână.
“Ăăăă, nu beau”, răspunde el, descumpănit, pe un ton foarte scăzut. Cu greu am înțeles bolboroseala.
“Cum, nu bei deloc?”, reia tipa afișând o mină surâzătoare, surprinsă.
“Ăăăă, nu, nu beau”, continuă individul la fel de fâstâcit. “În țară la mine nu se bea”.
Acum, am mai folosit și eu fraze de genul: “Bă, multumesc, dar știi, nu mă lasă religia. Știi, Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru… Man, taică-miu e alcoolic, nu-mi permit să calc pe urmele lui. Nu pot, mi-e greață de la alcool. Nu prea îmi place, să fiu sincer.” Dar niciodată un argument naționalist de tip țara mă vrea curat.
Iată un pas ce trebuie neapărat adăugat la cei 12 folosiți de AA. Adeziunea și loialitatea față de un stat ce interzice alcoolul. Chiar funcționează. Am văzut cu ochii mei cum țara l-a ferit pe ipochimen de ispita consumului de Smirnoff cu două tipe frumoase.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s