Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile feritu trebuieşte, că oricum este, de la Dumnezău este. Laura Mesina, Introducere în imagologie

Iată de unde ni se trage. Sublinierea îmi aparține.

Miron Costin, spre exemplu, ca şi Grigore Ureche, cu toate că formulează critici vehemente la adresa unor domnitori, declară până şi el pe un ton conservator ortodox: “Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile feritu trebuieşte, că oricum este, de la Dumnezău este.” Probabil că nu la natura divină a liderului politic se (mai) gândea cronicarul, ci la circumstanţele, „pre-dictate”, care făceau ca o anumită persoană să fie cea „aleasă”. Cum legitimitatea domniei nu a fost niciodată pusă în discuţie, domnitorul a fost considerat legibus solutus şi legibus adligatus chiar şi în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Totuşi, aceste lucruri indiscutabile duceau deseori la nerespectarea pravilei tocmai de către legiuitor, din cauza manevrării abile a argumentelor de teologie a puterii. În ciuda ambiguităţii relaţiei dintre teoria politică şi practică, rolul domnitorului a rămas întotdeauna unul central în gestionarea comunităţii ortodoxe şi în determinarea schemei rolurilor socio-politice, ambele reflectate fidel în imaginarul comunităţii.

Conf. Univ. Dr. Laura Mesina, Curs – Introducere în imagologie

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s