Astăzi cei de la London Underground au avut grevă. Am schimbat vreo 2 bus-uri și anevoios, am ajuns cu bine în King’s Cross. Și acolo, un lucru ciudat. Încă nu m-am obișnuit.  O mulțime de oameni formau o coadă foarte lunga, asteptandu-si rândul pentru a lua un Taxi.
În România, în comunism, n-am văzut(eram micuț) însă mi s-a spus că a sta la rând era parte din activitățile cotidiene zilnice. Vedeai o coadă, undeva, hop și tu acolo. Săreai în rând chiar dacă nu știai dacă se dă ceva sau nu.
Dacă nu m-a educat comunismul cu statul la rând, am învățat aici. The British art of queuing. Corectitudine. Elegant. Fără nervi, țipete, înjurături, îmbrânceli, jigniri, bătăi, priviri ucigătoare, ci într-un mod chiar relaxat, politicos, chiar dacă străzile sunt blocate și ele și nu se mișca ceva.
Nu toți românii învață însă. Avem niște prieteni care au avut ceva treabă la ambasadă și ne avertizau de ce se întâmplă acolo. Vom merge și noi săptămâna viitoare și ne este groază. Mamele cu copiii nu au prioritate, programările nu sunt respectate, înghesuială, bădăranie, prost gust. Urât. Poate a doua generație,  sau a treia de români vor învăța arta asta.
Dar, ce zic eu…
A doua sau a treia generație de români în țara asta, vor fi deja englezi. Și englezii știu să stea la coadă.

Pe la prânz. …s-a îngroșat rândul.