Mai țineți minte când, copii fiind, sunam la ușa vecinilor și până să deschidă ei, noi eram deja departe, ascunși undeva și priveam?
La fel se întâmplă și când venim înaintea lui Dumnezeu. Grăbiți sunăm și când să deschidă porțile Cerului, să ne întâmpine, să ne umple de prezența Sa, noi deja nu mai suntem acolo.
Advertisements
O comparatie reusita, cu un mesaj profund exteriorizat. In alta ordine de idei, imi aduce aminte de copilarie, si eu faceam asta.
LikeLike
🙂
LikeLike
Și noi facem asta zilnic. Din pacate suntem mereu pe fuga în inchinare.
LikeLike