Domnul cu tine viteazule!
Am făcut un post de blog! Aproximativ un an! Fără să doresc, canonit, dar a fost bine! Din 30 iunie anul trecut … m-am potolit, cum spunea cineva. E de bine? E de rău?
Cred că mai degrabă m-am chircit pe marginea drumului de durere. M-am așezat și i-am privit pe alții trecînd. Am intrat sub autoritate și am primit canon. Să tac! Am tăcut în toată această perioadă, deși de cîteva ori m-au mîncat degetele. Atunci, la vremea respectivă, mi se păreau bătălii mari, cruciale, demne de sinoade și decrete transcultice. Acum? Ne-am ales cu niște bășcălii reciproce. Cam atît! Marile dezbateri, tentante turniruri s-au dovedit a fi nimic mai mult decît niște atacuri cu petarde și pocnitori de copii sorcovitori. Cel puțin așa mi se pare mie acum. Greșesc? Probabil! Am făcut rău că am tăcut. Acum sînt convins mai mult ca niciodată că nu.
Mie mi-a fost…
Vezi articolul original 1.122 de cuvinte mai mult
