Una este să ai o părere, și alta e să condamni o persoană. În Romani 2:1, Pavel spune: ” Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.”, aici este un avertisment pentru tine: ” ”judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.” Este datoria noastră să urâm păcatul. Dar e de datoria lui Dumnezeu să se ocupe de păcătos. Dumnezeu ne-a poruncit să urâm răul, dar niciodată nu ne-a poruncit să urâm răufăcătorii. O, Doamne, dar ce ne-ar mai plăcea! Oare există ceva mai plăcut decât să-i judeci pe alții? Cu îngâmfare și satisfacție lăsăm ciocănelul să cadă: ”Vinovat!” A-i judeca pe alții este un mod ușor și rapid de a te face să te simți bine în propria piele. Dar tocmai aceasta-i problema. Dumnezeu nu ne compară cu ei. Nu ei reprezintă standardul,  ci Dumnezeu este standardul. Și în comparație cu El, Pavel arată în Romani 3:12  ” Nu este niciunul care să facă binele. ”

Traducere Cristina Chirculescu