În trafic, în drum spre job, obișnuiesc să ascult predici. De câteva zile îl ascult pe Teofil Cotrău, un om deosebit pe care am avut plăcerea să-l cunosc în practica de Crăciun, acum câțiva ani, în Alba. Se ruga la începutul unui mesaj ca biserica să înțeleagă lungimea, lățimea, înălțimea și adâncimea dragostei lui Dumnezeu, accentuând și făcând o mică pauză după fiecare cuvânt, în așa fel încât mi-au rămas întipărite în inimă.

     Au ieșit însă la iveală, devenind vii în timp ce îl citeam într-o pauză pe Dan Puric. Inserează prestatorul de servicii cultural-artistice (așa se definește) următorul exemplu în discursul său despre neam și ciuma comunismului.

     “Arta eliberează omul din fiară, nu fiara din om”, spunea părintele Dumitru Stăniloae. Comunismul a făcut invers; ba, chiar mai mult: a mers dincolo de limitele naturii, căci fiara nu ucide de dragul de a ucide. “Eu nu pot să mă duc la Biserică”, spunea, firesc, un fost torționar, devenit între timp un simplu pensionar pașnic. “Nu mă duc pentru că pe mine nu mă poate ierta Dumnezeu! N-are cum să mă ierte! Eu omoram zilnic opt sau nouă tineri după ce îi torturam. Ăștia… Coposu, Țuțea, sunt nimic pe lângă tinerii și personalitățile de valoare pe care le-am omorât. Așa că Dumnezeu n-are cum să mă ierte” (interviu cu torționarul Țandără). Dan Puric, Cine suntem, pag. 151

     În mod normal, se gândeste ca ar merita același tratament. Cum să-l ierte Dumnezeu? Și mai toți ar vota la fel în dreptul lui. N-are cum să-l ierte! Merita lovituri libere cu cizma, bătai la tălpi, cu bețe, la palme cu cravașa, cu sacul de nisip, cu cablul de cupru, strivirea unghiilor cu cleștele, arderea tălpilor cu flacăra oxiacetilenică, șocuri electrice, regim alimentar cu sare în exces, fără apă. Și lista continuă. Asta i se cuvine. Torționarii comuniști au fost destul de inventivi.

     Însă, chiar dacă ne este greu să ne imaginăm ori să acceptam așa ceva, până și acesta poate fi cuprins în dimensiunile de nepătruns ale dragostei lui Dumnezeu. În jertfa de la Golgota, până și torționarul poate fi iertat. Acest n-are cum devine ba da, cu siguranță.