Imaginea pe care sociologul Mircea Kivu o are despre practicarea religiei la români este mai degrabă a unui „troc cu divinitatea”. „La noi, sentimentul religios este mai degrabă mistic, seamănă cu cel al popoarelor primitive care se roagă la Zeul Lup să facă sau să nu facă”, spune acesta. Şi asta din cauză că „gradul de cultură teologică este extrem de redus”.
„Majoritatea adulţilor de acum au avut timp de mulţi ani o relaţie destul de precară cu religia. Nici acum, chiar dacă se predă în şcoli, nu am prea mare încredere în tipul de religie care se învaţă acolo”, adaugă sociologul.Mircea Kivu limitează influenţa factorului economic, deoarece „românii au aceleaşi practici religioase şi în vremuri de prosperitate, şi în vremuri de criză”.
Advertisements
Da…interesant…
LikeLike
Nicio padure fara uscaturi. Greseala unora este sa judece intreaga padure dupa uscaturi, dupa devieri si deraieri. Intregul dupa parte.
In multe parohii, mai ales la tara sau in zonele limitrofe, preotii se lupta cu credinte si datine incetatenite. Oameni carora le lipseste evlavia si duhul ascultarii vin si tulbura linistea si ordinea din Biserica.
Lucrurile acestea insa nu sunt noi. Apostolii avertizeaza in epistolele lor asupra oricarui fel de duh inselator. Biserica insa a stiut de-alungul secolelor sa pastreze credinta curata, Mireasa lui Hristos a ramas nepatata, si cei ce au ramas credinciosi parte a Trupului lui Hristos isi vor lua rasplata lor.
LikeLike